Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) a dat publicității Raportul pentru 2024 privind învățământul preuniversitar din România, enumerând, printre altele, principalele “hibe” ale “României educate” de la Cotroceni.
În preambulul documentului se arată că sistemul de învățământ din țara noastră se află “într-un moment de cotitură”: în 2023, guvernul a adoptat o nouă lege a educației școlare, care stabilește schimbări semnificative privind modul în care aceasta este furnizată, gestionată și dotată cu resursele necesare.
Potrivit raportorilor, schimbările vin într-un moment critic pentru dezvoltarea țării: deși România este una dintre economiile europene cu cea mai rapidă creștere, rezultatele în materie de educație rămân printre cele mai slabe din Uniunea Europeană.
Cea mai mare rată de abandon școlar din Uniunea Europeană
În general, rezultatele școlare în România sunt slabe, cu standarde scăzute de învățare și niveluri ridicate de abandon școlar timpuriu. În 2021-2022, din 5.901 școli de stat, 22 % au avut performanțe slabe la examenul de clasa a VIII-a (elevii au avut media sub 5). Aproximativ 83% dintre școlile cu rezultate slabe erau din zonele rurale, în timp ce majoritatea școlilor înalt-performante erau concentrate în București și Cluj.
România are cea mai mare rată de abandon școlar din Uniunea Europeană, cu o medie de 15,6% dintre tinerii de 18-24 de ani care nu au absolvit studiile gimnaziale.
Sistemul de învățământ - “împovărat” inutil
Până nu de mult, școlile au fost supuse mai multor forme de evaluare și inspecție. În prezent, evaluările școlare externe sunt efectuate de către Agenția Română de Asigurare a Calității Învățământului Preuniversitar (ARACIP) și Inspectoratele Școlare Județene (ISJ), cele două entități lucrând în paralel, dar folosind, fiecare din ele, propriul cadru de evaluare. Acest lucru, apreciază raportorii, duce la o înțelegere inconsecventă și confuză a ceea ce înseamnă o “școală bună” și împovărează în mod inutil școlile și sistemul în general.
România duce lipsă de un program național de perfecționarea cadrelor didactice
Inspectoratele școlare și casele corpului didactic afiliate acestora sunt principalele instituții responsabile de sprijinirea școlilor și a profesorilor, însă o serie de factori subminează și compromit această funcție: inspectorii se confruntă cu dificultăți inerente în îndeplinirea atât a rolului de inspecție, cât și a celui de sprijin. Ei nu sunt formați astfel încât să sprijine școlile în procesul de autoevaluare și nici nu au acces la datele necesare pentru a monitoriza performanța școlară. Spre deosebire de multe țări din UE, România duce lipsa unui program național unitar de perfecționare a cadrelor didactice. Astfel de programe pot lua diferite forme - consiliere, resurse speciale de predare și învățare, creare de rețele și resurse suplimentare - dar implică, de obicei, sprijin extern, combinat cu accentul pus pe dezvoltarea capacităților interne și a managementului școlar. Or, inițiativele locale existente în materie de perfecționare sunt fragmentate, subfinanțate și, în general, concentrate în zonele cu populație mai prosperă.
Inspectorii școlari nu se axează pe sprijinirea județelor cu cele mai mari nevoi. Ei sunt repartizați în funcție de numărul de școli din fiecare județ, mai degrabă decât în funcție de realitățile concrete, cum ar fi produsul intern brut (PIB) pe cap de locuitor al județelor sau numărul de școli cu performanțe slabe. Rezultă, astfel, că un județ precum Ialomița, cu 35% școli slab performante la examenul de clasa a VIII-a, are la fel de mulți inspectori ca Brăila, cu doar 7% școli slab performante.
Costurile per elev
Costul scăzut per elev în comparație cu alte națiuni europene este evidențiat în studiul OCDE. În ceea ce privește dezvoltarea profesională continuă, există diferențe majore: profesorii care predau la școlile din mediul rural (în care învață peste un milion de elevi) sunt mai puțin calificați decât cei din școlile din mediul urban. Procentul național al burselor sociale a crescut din 2020 până în 2023, dar sumele rămân insuficiente pentru a susține nevoile de bază ale unui elev.
Directorii de școli - furnizori de documente oficiale
Directorii școlilor din România nu sunt manageri. Ei au devenit furnizori de documente oficiale - o muncă de secretariat, care nu are alt scop decât acela de a spori volumul de sarcini al personalului din inspectorate. Multe dintre rapoartele interne ale sistemului nici măcar nu includ datele pe care le furnizează școlile.
Majoritatea directorilor îndeplinesc, în prezent, un rol predominant administrativ, spre deosebire de managerii școlari din cele mai multe țări OCDE, cărora li se cere din ce în ce mai mult să gestioneze nu doar autoevaluarea și planurile de perfecționare a școlii, ci și procesul de perfecționare continuă a cadrelor didactice.
Raportorii își exprimă speranța că Legea educației, adoptată anul trecut, va consolida evaluarea școlară și politicile de sprijin, iar ARACIP va deveni principal evaluator școlar, inspectoratele școlare județene urmând a fi reconfigurate pentru a se concentra pe sprijinul educațional. Aceste măsuri promit să elimine actuala “dublare” a evaluării și inspecției în România, să ofere școlilor mai multă îndrumare și sprijin, astfel încât evaluarea școlară să treacă de la un proces administrativ la o resursă pe care școlile să o poată folosi pentru a îmbunătăți rezultatele elevilor.
La nivel strategic, România va avea nevoie de o schimbare fundamentală în modul în care sunt finanțate și evaluate politicile educaționale, conchid autorii raportului. (sursa - oecd.org/countries/romania/reforming-school-education-in-romania)
N.red. Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), cu sediul la Paris, este un forum care le permite funcționarilor guvernamentali să discute și să analizeze formularea și impactul politicilor care ar putea spori bunăstarea socio-economică a întregii omeniri. Activitatea sa este condusă de un secretariat alcătuit din analiști economici și politici formați în toate domeniile economiei.
Ileana Sandu
