Un copil în vârstă de până la doi ani nu ar trebui să aibă acces la ecrane, iar între doi și patru ani, timpul petrecut la astfel de dispozitive poate fi cuprins între 30-60 de minute, afirmă Urania Cremene, expert în parenting.
În preadolescență și adolescență, accesul la dispozitive digitale poate crește, dar să nu depășească trei ore, menționează specialista.
“Conform psihologilor și specialiștilor în neuroștiințe, un copil până la doi ani nu ar trebui să aibă deloc acces la tehnologie, ci joaca să fie făcută prin experiență directă: cățărat, cuburi, tobogan - tot ce înseamnă joc liber. Între doi și patru ani, specialiștii se pun de acord cu privire la faptul că între o jumătate de oră și o oră ar fi suficient. Timpul poate să crească, dar nu trebuie să depășească trei ore în preadolescență sau adolescență; asta înseamnă inclusiv teme pe care ei și le fac cu ajutorul tehnologiei. Acestea sunt niște date care preced perioada așa-zis pandemică, dar adevărul este că aceste cifre au explodat. Adică, astăzi, dacă îi mai spui unui părinte să lase copilul o oră pe zi pe ecran, îți râde în nas. Fără doar și poate, realitatea ne arată că un copil între patru și șapte ani își petrece cel puțin două ore pe zi în fața unui ecran, dacă nu trei sau patru, atunci când e cu bunicii sau în timpul unui weekend, când afară nu este vreme favorabilă”, precizează experta în parenting, într-o declarație acordată Agerpres.
Pe de altă parte, cei mai mulți părinți nu sunt conștienți de efectele nocive ale ecranelor, atrage atenția Urania Cremene. Dincolo de timpul alocat, este foarte important și conținutul urmărit. De exemplu, dacă un copil petrece două ore în fața ecranului, este util ca o oră să fie alocată aspectelor educative (documentare, tutoriale). De asemenea, jocurile nu trebuie să conțină violență, ci să dezvolte gândirea strategică sau lucrul în echipă, atunci când se joacă jocuri în rețea.
“Un alt element foarte important este legat de durata în timp pe care copiii și-o petrec în fața unui ecran. Este o diferență uriașă între a lăsa un copil două ore în fața unui ecran, în continuu, și a-i oferi aceleași două ore în patru calupuri de câte o jumătate de oră. Pentru că în momentul în care un copil se conectează la un ecran, indiferent ce urmărește acolo, el se deconectează de el însuși și de realitatea în care se află în acel moment. Această lipsă de conectare față de propriile emoții, propriul corp - lipsa de conectare la realitate - duce la modificări comportamentale pe care părinții le văd. Fiecare părinte va spune: “Copilul meu, după ce se uită o oră la desene animate sau se joacă pe calculator, îmi ia cel puțin un sfert de oră, o jumătate de oră să mă reconectez cu el. Asta duce la dificultăți de comunicare, de gestionare a propriilor emoții. Copiii care consumă mai mult timp pe ecran (...) sunt mai fragili emoțional, se frustrează mai ușor”, a explicat specialista.
De asemenea, arată aceasta, există studii care evidențiază lipsa de atenție și de concentrare a copiilor la școală sau atunci când își fac temele, corelat cu timpul petrecut în fața ecranului și calitatea materialelor urmărite. Astfel, copiii care alocă mai mult timp dispozitivelor digitale se concentrează mai puțin. Explicația, susține Urania Cremene, este că atunci când cei mici folosesc echipamente electronice de la vârste fragede, creierul se obișnuiește cu un ritm “foarte alert” în care primește informația. În prezent, desenele animate, reclamele sau multe filme au o succesiune mult mai rapidă a cadrelor, comparativ cu desenele animate produse acum câteva zeci de ani.
“Creierul lor primește continuu informații și (...) nu mai au răbdare cu ritmul firesc al vieții. Pentru că noi vorbim cu o anumită cadență, la fel și la școală, profesoara vorbește cu o anumită cadență. Ei, fiind obișnuiți cu un ritm extrem de rapid, nu se mai pot concentra, de aceea nu mai pot să citească, iar mulți, mai apoi, au deficit de atenție. Este, pur și simplu, felul în care creierul lor a fost învățat să primească informația și pentru faptul că informația a rămas neînchisă, buclele au rămas neînchise. Dacă ne uităm la TikTok sau chiar la Facebook, Instagram, sunt foarte multe filmări video-uri care încep într-un punct și se termină în alt punct, dar informația nu este completă. Iar atunci creierul nu mai este obișnuit să înceapă o activitate și să o ducă până la capăt. Și atunci apare un haos atât în comportament, în comunicare, cât și în felul în care copilul își gestionează timpul. Se așează la teme și se ridică peste două minute. La școală se întâmplă același lucru”, a arătat Urania Cremene.
Potrivit acesteia, este foarte important ca expunerea la ecrane să fie dublată de activități suplimentare care susțin dezvoltarea copiilor pe alte planuri, cum ar fi: alergatul, cățăratul, dezvoltarea motricității fine, coloratul, rezolvarea unor puzzle-uri.
Experta atrage, totodată, atenția că nu are importanță dacă un copil petrece timpul în fața laptopului, a televizorului sau a telefonului, contează mai degrabă conținutul urmărit și mesajul pe care îl transmite, starea pe care o generează.
“E o mare diferență între a juca un joc strategic și a juca un joc în care scopul este să ucizi zombie, pentru că în cel de-al doilea caz, corpul se pune într-o stare de luptă, interval în care se generează hormoni de stres de tip adrenalină, cortizol. Or, treaba asta se vede în comportamentul copiilor, pentru că sunt niște emoții fals generate”, a mai spus Urania Cremene.
În cazul în care un copil s-a obișnuit cu o limită prea generoasă de timp în ce privește dispozitivele digitale, revenirea este posibilă, dar nu e foarte simplă. Astfel, poate fi necesar un efort colectiv al unui grup de părinți pentru a adăuga și alte activități în programul copiilor.
“Nu e vorba despre a scurta doar timpul petrecut pe ecran, ci despre a adăuga alte activități. Un copil care stă pe ecran patru ore, dar restul timpului face un sport, merge cu părinții, cu bicicleta... merge la cumpărături, gătesc împreună, ies cu câinele în parc, seara joacă un board game, un Monopoly, un șah, merg la piscină, nu va avea aceleași efecte nocive față de un copil cu care nu se desfășoară astfel de activități”, a adăugat Urania Cremene.
Ulterior, poate fi stabilită o limită pentru timpul petrecut în fața ecranelor, dar ea trebuie să fie fermă, subliniază experta în parenting. Copilul este anunțat cât are acces la dispozitive digitale și cum este împărțit acest timp.
Cu cât un copil petrece mai mult timp în fața unui ecran, indiferent de vârstă, cu atât mai rapid ajunge să se plictisească atunci când vine vorba despre alte activi-tăți. De asemenea, ecranul le diminuează copiilor capacitatea creatoare, spiritul ludic și abilitatea de a-și inventa jocuri.
“Sigur că un copil se va opune, indiferent cât de mult timp îl lași în fața unui ecran - trei ore, patru ore, cinci ore - chiar dacă are ochii roșii și cearcăne până sub bărbie. Aceasta este realitatea. Și părinții fug de aceste conflicte și de această stare a copilului. (...) Înainte să îi oferim șansa să se uite la un desen animat sau să se joace Minecraft, îi spunem dinainte: «Timpul pe care îl ai este de 45 de minute sau de o oră. O să îți spun cu cinci minute înainte când se termină timpul». Iar în momentul în care timpul s-a terminat, îi spunem: «S-a terminat timpul. Te rog să închizi laptopul sau să îmi dai telefonul». Chiar dacă se opune, cu toată empatia pe care o avem îi spunem: «Știu că ai vrea să te mai uiți, știu că îți place foarte mult jocul acesta, timpul acum s-a terminat. Te mai poți juca pe calculator peste trei ore. Până atunci, uite ce facem». Și luăm atitudine. Închidem laptopul, luăm telefonul - tot ce este necesar - pentru că altfel devine din ce în ce mai rău; adică lucrurile nu se rezolvă de la sine”, a punctat Urania Cremene.
