Instituție de prestigiu, cu un istoric îndepărtat, a fost înființată la 1/13 aprilie 1866, ca “Societate Literară Română”, începându-și activitatea în anul următor, sub numele de “Societatea Academică Română”, se arată pe site-ul oficial al instituției, www.acad.ro. La 29 martie 1879, prin înalt decret, “Societatea Academică Română” a fost declarată institut național, sub numele de “Academia Română”.
Academia a fost încă de la început concepută ca o instituție națională, lucru exprimat atât prin componența ei - membri aleși din toate provinciile românești: patru din Muntenia, câte trei din Moldova, Transilvania și Basarabia și câte doi din Banat, Bucovina, Maramureș și Macedonia - cât și prin programul anunțat. Scopul ei a fost elaborarea ortografiei și a gramaticii limbii române, începerea și realizarea unui dicționar al limbii române.
Dintre primii membri putem enumera personalități importante ale vieții culturale și naționale din întreg spațiul românesc: Iosif Hodoș din Maramureș; Timotei Cipariu și George Barițiu din Transilvania; Andrei Mocioni (Mocsony) și Vicențiu Babeș din Banat; Alexandru Hurmuzachi din Bucovina; Vasile Alecsandri și Costache Negruzzi din Moldova, Ion Heliade-Rădulescu, August Treboniu Laurian și C.A. Rosetti din Muntenia.
Membrii Societății Academice (august 1867) - foto preluat de pe ro.wikipedia.org
