Sâmbătă, 6 aprilie a.c., la biserica din satul Petea s-a săvârșit o slujbă de pomenire, cu ocazia comemorării poetului Ion Horea, fiu al satului, la împlinirea a cinci ani de la trecerea la cele sfinte. Așa cum și-a dorit, a fost înmormântat acasă, în cimitirul din satul Petea, “cimitirul greu de prune... unde satul se mută rând pe rând”, lângă bisericuța de lemn, aproape de groapa unde de Paște arde focul sfânt! După slujba de pomenire și Parastas, scriitorul Iovu Roiban Oroianu, organizatorul acestui eveniment, a citit din opera poetului de suflet, pentru neamuri și câțiva săteni, la mormântul Maestrului Ion Horea și al soției Felicia, poemul de excepție, “Cântec târziu”!
CÂNTEC TÂRZIU
Dar nu-i o amăgire vană,
când, peste toate, mai îngâni:
mi-e dor de țara transilvană
și de țăranii ei bătrâni!
***
În cimitirul greu de prune
se mută satul, rând pe rând...
Când clopotele prind să sune
și noaptea le aud chemând!
***
Să fiarbă prunele-n corlană,
pe dealuri să mai latre câni!
Mi-e dor de țara transilvană
și de țăranii ei bătrâni!
(din volumul “Un cântec de dragoste
pentru Transilvania” - 1983)
Dumnezeu să-l odihnească acolo sus, în ceruri!
Mihai Matei, participant la comemorare
