În zilele noastre e o alegere pe care mulți dintre noi am făcut-o deja, chiar dacă una nu o exclude pe cealaltă. Fiecare are rolul ei, doar că noi am ales să o prioritizăm pe cea a fizicului, excluzând-o pe cea a sufletului, pierzând astfel calea spre Dumnezeu.
Ortodoxismul, și nu numai, are foarte multe sărbători, pe care mulți dintre noi le cinstim conform tradițiilor strămoșești, adaptate puțin la graba în care trăim azi, dar nu le-am pierdut esența, bucuria care vine din motivul real al fiecăreia.
Intrarea Domnului Iisus Hristos în Ierusalim este o mare sărbătoare, care precede Sfintele Paști, când sărbătorim Învierea Domnului. În tradițiile creștine, mielul de Paști reprezintă simbolul purității, sacrificiului și victoriei asupra morții și păcatului. Acesta este motivul pentru care se mănâncă miel de Paști.
De fapt, fiecare am pus pe masă de Florii și vom pune pe masa de Paști ceea ce avem și ce ne place. Nu asta e o problemă. Problema reală a societății o constituie îndemnurile spre îmbuibare, spre satisfacerea papilelor gustative și umplerea până la refuz a stomacului (cu Colebilul aferent fiecărei mese a românului, în special de sărbători). Suntem psihologic manipulați în a face cumpărături excesive și foarte mulți dintre noi cedează acestui asalt, uitând că cele două sărbători (ca de altfel, toate), intrarea Domnului Iisus Hristos în Ierusalim și Învierea Domnului, sunt o bucurie a sufletului, nu a pântecului. Spiritul, sufletul, inima și gândul trebuie să le îndreptăm spre Dumnezeu, toate celelalte, cum ar fi o casă curată, o masă mai deosebită alături de cei dragi, vin în completarea acestei stări de sărbătoare spirituală, nu ca să o înlocuiască.
Undeva, pe drumul nostru evolutiv, am pierdut calea spre Dumnezeu, ceea ce nu e bine deloc. Am ales să vedem sărbătorile ca motive de chef, de băut și de mâncat în exces. Tinerii au sărbătorit Floriile prin cluburi, dar oare câți dintre ei știau ce am sărbătorit la Florii? Sărbătorile religioase nu ar trebui să fie motiv de beție și desfrânare, Sfânta slujbă de Înviere nu ar trebui să fie un motiv de a ne aduna împreună pentru a socializa, a schimba impresii și a depăna amintiri. Suntem acolo pentru a ne umple sufletul de Lumina Învierii, pentru a mulțumi lui Dumnezeu pentru iertarea păcatelor noastre, iertare primită prin sacrificiul suprem al Domnului Iisus Hristos la răstignire, pentru bucuria speranței pogorâte asupra noastră prin Înviere.
Cum ar fi dacă, printre toate pregătirile pentru Paști, cumpărături, gătit, curățat etc., etc., ne-am face timp să ne gândim ce sărbătorim? Dacă în gândurile și în faptele noastre am face loc și pentru credință și mulțumiri pentru această Sfântă Sărbătoare care vine? Dacă în loc să ne hrănim doar orgoliul și trupurile, ne-am hrăni și sufletul și spiritul, prin umilință, prin decență, prin cumpătare, respect și credință? Dacă am sărbători ceea ce în mod real trebuie să sărbătorim, mai exact Triumful Vieții asupra Morții prin Învierea Domnului nostru Iisus Hristos?!
Adevărul e că ne pierdem în detalii și ne scapă esențialul.
E-n somn de sălcii un vis de răstignire./ E plâns de miei și plaiuri cu verdeață./ Hristos să vă aducă lumina./ În noaptea renunțării la moarte pentru viață!
Sărbători fericite, un Paști luminat, plin de credință și speranță vă dorim.
Antonela Dumitrache
