Un studiu al cercetătorilor australieni de la Universitatea de Muzicologie Empirică din Sydney, citat de hotnews.ro, a dezvăluit că, într-un context artistic, tristețea tinde să fie considerată plăcută, fenomenul surprinzător fiind cunoscut ca paradoxul plăcerii de a asculta muzică tristă.
Studiul a implicat 50 de studenți și a demonstrat că există o legătură directă între tristețe și plăcere, după ce 82% dintre participanți au declarat că melodiile pe care le-au ascultat nu i-au mai făcut să se simtă la fel de bine, după ce componenta tristă a fost eliminată.
“Rezultatele arată că tristețea resimțită în timp ce asculți muzică poate fi plăcută și poate chiar să amplifice plăcerea de a asculta muzică, iar una din explicații ar fi că experimentarea unei game largi de emoții într-un mediu relativ sigur ne poate ajuta să învățăm să gestionăm mai bine experiențele din lumea reală”, afirmă cercetătorii.
Ei au prezentat și factorii care contribuie la acest paradox emoțional al muzicii triste.
Relaxarea - Potrivit experților, melodiile triste sunt adesea caracterizate de un tempo mai lent și tonuri mai joase în comparație cu alte genuri muzicale, iar aceste caracteristici sonore contribuie la reducerea tensiunii arteriale și a ritmului cardiac, la relaxarea mușchilor și la scăderea nivelurilor de cortizol din organism. Melodiile mai puțin vesele sunt reconfortante și pentru persoanele cu depresie, deoarece se potrivesc mult mai bine nivelului lor de energie.
De asemenea, rezultatele au scos la iveală că integrarea terapiei prin muzică în tratamentul depresiei (alături de alte intervenții precum medicamentele și consilierea) a contribuit la gestionarea simptomelor depresive și la îmbunătățirea performanțelor individuale în aspecte precum activitățile de zi cu zi, relațiile interpersonale și responsabilitățile de serviciu.
Nostalgia - Muzica tristă este un puternic declanșator al amintirilor nostalgice legate de vremuri trecute. Reamintirea momentelor și experiențelor semnificative are un efect profund asupra stării de spirit, oferind o senzație de căldură și împlinire. Reflectarea asupra trecutului consolidează ideea de continuitate a propriei identități, îmbunătățind starea de spirit.
Nostalgia poate fi și un instrument util pentru a face față incertitudinilor vieții, deoarece gândurile legate de momentele mai fericite din trecut nu doar că oferă alinare în prezent, ci inspiră și motivează pentru viitor. Nostalgia activează regiunile creierului implicate în autoreflecție, în memoria autobiografică, în reglarea emoțiilor și în recompensă.
“Putem spune că nostalgia este un fel de bogăție pe care o purtăm în noi. Am acumulat experiențe pozitive din trecut care ne consolidează încrederea în propria persoană și stima de sine”, explică specialiștii.
Sentimentul de conexiune - Ascultarea muzicii triste influențează în mod pozitiv starea de spirit a unei persoane prin inducerea unui sentiment de conexiune. Oamenii preferă această formă de expresie din aceleași motive pentru care apreciază conversațiile sincere, respectiv crearea unei legături emoționale puternice.
De asemenea, ascultarea melodiilor triste ne permite să ne conectăm cu propriile noastre emoții și să reflectăm asupra experiențelor noastre, contribuind la reglarea stării de spiri.
Prolactina - Din perspectivă biologică, muzica tristă este asociată cu prolactina, un hormon cunoscut, în primul rând, pentru rolul său în producția de lapte matern, dar care are efecte și asupra stării emoționale și psihologice.
Nivelurile ridicate de prolactină pot fi asociate cu o senzație generală de relaxare și calm, deoarece acest hormon influențează eliberarea altor substanțe chimice din creier, cum ar fi dopamina și serotonina, care sunt implicate în reglarea stării de spirit și a emoțiilor, dar joacă un rol important și în modul în care percepem și gestionăm stresul și durerea, contribuind la inducerea unui sentiment de liniște.
Empatia - Oamenii care se simt cel mai bine când ascultă muzică tristă au anumite caracteristici în ceea ce privește empatia. Aceștia au o mare capacitate de a se gândi la ce simt alții și de a-și imagina scenarii diferite, iar nivelul lor personal de disconfort din cauza emoțiilor negative ale altora este mai redus.
În esență, acești oameni se simt bine atunci când ascultă muzică tristă pentru că pot simți și înțelege emoțiile altora, iar acest lucru îi face să se simtă conectați. De asemenea, nu se lasă copleșiți de tristețea pe care o simt cei din jurul lor. Acest model de empatie poate fi relevant și în alte situații, nu doar în cazul muzicii triste, explicând de ce oamenii se simt atrași de reprezentări sau portretizări tragice. (L.P.)
Lucreția Pop
(Sursa foto: pixabay.com)
