Schimbările de personalitate după transplantul de organe

Distribuie pe:

Un studiu recent al cercetătorilor americani de la Universitatea din Colorado, citat de descopera.ro, a dezvăluit efectele surprinzătoare pe care le pot avea transplanturile de organe asupra pacienților.

În studiu au fost implicați doar 47 de participanți, dar s-a constatat că un procent surprinzător de mare (89%) dintre aceștia au raportat schimbări de personalitate, după ce au primit transplanturi de organe, indiferent de tipul de organ pe care l-au primit.

Aceste schimbări au variat de la preferințele alimentare și intimitate până la dorințele profesionale, iar unii beneficiari au raportat chiar că au experimentat amintiri de la donatori.

Viață donată, psihic donat?!

Cercetătorii au constatat diverse schimbări de personalitate, cum ar fi modificări ale preferințelor pentru mâncare, muzică, artă, activități de petrecere a timpului liber și cariere. De asemenea, unele persoane au experimentat amintiri noi, o adaptabilitate socială crescută, abilități cognitive îmbunătățite și treziri spirituale sau religioase.

În timp ce aceste modificări au fost adesea considerate neutre sau pozitive, au apărut și schimbări dureroase, cum ar fi delirul, depresia, anxietatea, psihoza și disfuncții sexuale, iar unii au împărtășit amintiri fără legătură cu experiențele lor personale.

Aceste amintiri implicau adesea percepții senzoriale legate de donatorul lor de organe. De exemplu, un profesor universitar în vârstă de 56 de ani, care a primit o inimă de la un ofițer de poliție în vârstă de 34 de ani ucis de un glonț în față, a descris o experiență ciudată: “La câteva săptămâni după ce am primit inima, am început să am vise. Vedeam o străfulgerare de lumină chiar în fața mea, iar fața mea devenea foarte, foarte fierbinte. Chiar mă ardea”.

Pentru a explica schimbările de personalitate observate la beneficiarii de transplant de organe, oamenii de știință au propus numeroase teorii, care pot fi clasificate în trei categorii principale: psihologice, biochimice și electrice (energetice).

Teoriile psihologice sugerează că trăsăturile de personalitate ale primitorilor de organe pot influența rezultatele transplantului, iar unii experți cred că fanteziile despre donator și organul de la acesta pot duce la schimbări de personalitate, primitorii putând folosi mecanisme de apărare pentru a face față stresului procesului de transplant.

În plus, gândirea magică, credința că anumite cuvinte, gânduri, emoții sau ritualuri pot avea un impact asupra unei lumi exterioare și gândirea analogică au fost propuse ca potențiale explicații. Gândirea analogică presupune credința că indivizii devin o combinație între propriul corp și organul donatorului, similar unei substanțe combinate care prezintă caracteristicile tuturor componentelor sale.

Ipotezele biochimice avansează ideea că amintirile și trăsăturile de personalitate ale donatorului pot fi stocate în organul transplantat și transferate la primitor.

De exemplu, engramele (codificări ipotetice ale țesutului nervos care stau la baza memoriei) formate în creierul donatorului ar putea fi transmise la creierul primitorului prin intermediul exosomilor (structuri mici, asemănătoare unor saci, care conțin proteine celulare, ADN și ARN).

Însă “nimeni nu știe sigur de ce se întâmplă acest lucru”, recunosc cercetătorii. Cu toate acestea, ei susțin că sistemul nervos cardiac ar putea avea o influență importantă: “Există două sisteme nervoase cardiace - cel intracardiac, care constă în nervii din interiorul inimii, și cel extracardiac, ce cuprinde nervii care conectează inima cu alte părți ale corpului. Sistemul nervos intracardiac conține aceiași neurotransmițători și conexiuni sinaptice între celulele nervoase despre care se crede că sunt cruciale pentru formarea memoriei în creier. Așadar, pare logic că aceste celule nervoase și sinapse din inimă stochează amintiri la fel ca cele din creier. Dar aceasta este doar o ipoteză în acest moment...”.

Schimbările energetice sunt o altă ipoteză, care sugerează că modificările în câmpul electromagnetic al primitorului ar putea juca un rol, informațiile despre personalitatea donatorului putând fi stocate în câmpul electromagnetic al inimii lor și transferate în timpul operației, ceea ce ar duce la schimbări de personalitate la primitor.

“Deși această teorie poate părea exagerată, este important de reținut că organismul uman este o entitate electrică compusă din particule încărcate și puternic influențată de principiile electromagnetismului.

Încă nu știm exact de ce apar schimbările de personalitate ale receptorilor de organe. Însă, ceea ce știm sigur este faptul că deseori se produc schimbări în personalitatea primitorilor de organe și că acestea sunt profunde”.

Lucreția Pop

(Sursa foto: pixabay.com)

Lasă un comentariu