In data de 6 mai a.c., s-a stins
scriitorul MIHAI SIN (n. 1942), important
prozator si publicist
roman contemporan. Mihai Sin a
absolvit Facultatea de Filologie a
Universitatii "Babes-Bolyai� din
Cluj (1965). Doctorat in filologie,
in 2003. A debutat cu o schita in
revista "Steaua�, in 1966. Membru
al Uniunii Scriitorilor din Romania
din 1974, al P.E.N. Club, sectia
romana, din 1991. A fost cofondator,
in 1971, al revistei
"Vatra�, director al Editurii
"Albatros�, in 1990, atasat cultural
la Ambasada Romaniei de la
Tel-Aviv, in 1992 si apoi profesor
la U.A.T. din Targu-Mures. A fost
autorul unor carti care s-au
bucurat de o buna receptare din
partea criticii si a cititorilor:
Asteptand in liniste, povestiri,
1973; Viata la o margine de sosea,
roman, 1975; Bate si ti se va deschide,
roman, 1978; Terasa, povestiri,
1979; Ierarhii, roman 1981; Cestiuni
secundare, chestiuni principale,
publicistica, 1983; Schimbarea la
fata, roman, 1985; Rame si destin,
proza scurta, 1989; Quo vadis,
Domine?, 2 vol.,1993-1996; Resedinta,
1996; Marea miza: teme si
obsesii ale romancierului roman
contemporan, 2003. A fost distins
cu Premiul Uniunii Scriitorilor
(1978, 1985). Uniunea Scriitorilor
din Romania, Filiala Targu-Mures
isi exprima intreaga compasiune
pentru pierderea suferita de
lumea literara, academica si
culturala romaneasca, prin disparitia
unuia dintre reprezentantii
sai de exemplara prestanta
estetica si etica. Dumnezeu sa-l
odihneasca in pace!
Prof. univ. dr.
Iulian BOLDEA,
vicepresedinte al Filialei
Targu-Mures a Uniunii
Scriitorilor din Romania
Mai saraci sufleteste
Am ramas mai saraci sufleteste
prin trecerea la cele vesnice a
vrednicului de pomenire profesor
dr. Mihai Sin, intelectual de vaza
al judetului Mures, dar si al
Romaniei. Alaturi de alti corifei,
ctitori ai revistei "Vatra� serie
noua, domnia sa ramane in istorie
prin implicarea directa in renasterea culturala a vietii culturale,
promovata si sustinuta de redactorii
revistei amintite, dar si prin
implicarea directa in viata sociala
si culturala a judetului Mures. Am
avut sansa sa ma numar printre
ucenicii domniei sale in ale scrisului
si voi pastra o vie amintire intalnirilor
de la Cenaclurile "Vatra� si "Liviu
Rebreanu�, a discutiilor purtate
intr-un cerc restrans dupa aceste
sedinte. Scriitor premiat la nivel
national, director de editura, diplomat
de cariera, cadru didactic
universitar, publicist, om de cinste
si onoare in cetate, uneori, pe
va ramane in constiinta romanilor
si in calitate de patriot cu
sufletul curat.
Bunul Dumnezeu sa-i aseze
sufletul acolo unde dreptii se
odihnesc si Vesnica lui pomenire.
Sincere condoleante familiei
indurerate.
Pr. VASILE BOTA
redactor la ziarul
"Cuvantul liber�
Mihai Sin, asteptandu-ne, Acolo, in liniste...
"Nu, adevarata intelegere a naturii si conditiei umane
nu poate fi a oamenilor, ci doar a lui Dumnezeu.�
(MIHAI SIN, Quo vadis, Domine?)
S-a vestit, cutremurator, neasteptat (numa m-or
vedea ca nu-s...), plecarea in vesnicie a unui important
scriitor al literaturii romane. Critica literara, dupa
aparitia romanului Schimbarea la fata (vezi Valeriu
Cristea) l-a asezat alaturi de Marin Preda.
Cartea aceasta, a atingerii dureroase, dar si
eliberatoare (caci argint e pe ape si aur in aer), a
nemarginirii celeste, ar fi trebuit s-o lanseze cat mai
tarziu. Numai ca nastrusnicul timp (cum ar spune
Nicolae Steinhardt) ne hotaraste mersul atat de
inefabil si atat de rascolitor. Cerul inalt, in spledoarea
albastrului solemn, ii era lui Mihai Sin personaj in
Quo vadis, Domine? Acum il cuprinde intre frunti de
lumina, fiindu-i alt prag de casa, unde sa poata
spune, precum Iona din textul dramatic al lui Marin
Sorescu: Strasnic navod mai am. Vreau sa prind cu
el acum soarele; alt prag de casa, asadar, unde El,
care a cautat in mii de pagini literare eternitatea, sa
aseze chiar straiele eternitatii; in care sa-si faca loc �
loc al nefarsirii � chipuri, voci, maini, ochi, destine
din Asteptand in liniste, Viata la o margine de sosea,
Terasa, Ierarhii, Schimbarea la fata sau romanul atat
de disputat, Quo vadis, Domine?, dar si cartile de
publicistica, istorie si critica literara, Cestiuni
secundare, chestiuni principale ori Marea miza, teza
de doctorat a lui Mihai Sin despre temele si obsesiile
romanului romanesc contemporan.
A crezut cu tarie in calea, adevarul si viata
Cuvantului prin care se poate reintemeia lumea pe
fundamentele binelui; o lume in care literatura sa
aiba destin superior, conceptul de mare arta sa nu
se piarda prin ganguri subculturale sau in zburdalnicia
lichelelor; o lume in care talentul sa nu fie
amenintat si distrus de aroganta si vanitate, in care
sa nu ne indoim de utilitatea literaturii, in care sa
avem idealuri, sa fim cum suntem, daca mai vrem sa fim;
o lume in care omul sa nu fie in capcana, cu fata
intoarsa de la Dumnezeu.
Mihai Sin a fost scriitorul care si-a aparat cu o forta
morala impresionanta, fara oprire, verticalitatea, stiind
si marturisind ca nu a scris in van, ca opera lui literara
e raspuns la marele act al creatiei. Nu ma incearca
sentimentul desartaciunii, marturisea Mihai Sin
intr-un interviu-radio, constient de felul demn in care
si-a zidit biografia culturala, in acelasi timp constient
de imensitatea raului care dospeste in societatea
noastra, in care unii sunt cu ideile, altii cu distrugerile,
acceptand barbaria ce loveste in energia nationala,
coborand tot ceea ce ar fi trebuit sa inalte. Sunt oameni
care traiesc la intamplare � scria Ernest Bernea in
Crist si conditia umana � si altii care cerceteaza sa
descopere samburele de lumina care intretine lumea
si viata. Acestia din urma au privirea cuprinzatoare si
pasul sigur; calatori prin vremuri, ei strabat increzatori
minunata opera a creatiei daruita noua de Dumnezeu.
In literatura si in viata, Mihai Sin a avut privirea
cuprinzatoare si pasul sigur. A fost scriitorul si omul
intreg, rascumparand, mereu, adancurile fiintei,
intelegandu-i rostul prin rodirile credintei. Cat de
expresiv asaza ca motto al romanului Quo vadis,
Domnine? versetul: Cerul si pamantul vor trece, dar
cuvintele Mele nu vor trece; acum, versetul acesta,
fiindu-i merinde dalbului pribeag...
Mihai Sin a plecat din viata pamanteana, insa
ramane, cu certitudine, in viata literaturii romane. Scrisul
sau drept, trudnic, elevat va fi multa vreme cale de urmat.
Lui Mihai Sin nu i s-a facut tarziu in gand si litera,
nici intuneric in mana dreapta si-n salcamul din fata
casei; adormind, este in devremele unei noi carti, cu
titlul provizoriu, Asteptandu-va in liniste...
Cei care pleaca Dincolo pleaca ca sa ne astepte.
VALENTIN MARICA
