Citeam undeva ca, odata, in miez de vara, la Suceava, au venit niste
soli dintr-o tara straina. Pasionat de buna gospodarire a pamantului,
Maria Sa, Alexandru-Voda, tocmai secera un lan de grau, langa cetate,
alaturi de alti seceratori. Observand cu cata stima il salutau drumetii,
unul dintre oaspeti s-a interesat cine este barbatul acela mandru care
aduna cu atata placere spicele in snopi. "Este domnitorul nostru,
Alexandru cel Bun� - i-a raspuns cineva.
Surprinsi sa vada un rege care munceste ataturi de supusii sai, strainii
s-au apropiat de el, l-au salutat si i-au zis:
- "Spor la lucru, Maria Ta!�
- "Multumim! Poftiti la treaba!�, le-a raspuns voievodul, fara sa-si
intrerupa munca.
Solii insa au crezut ca domnitorul glumeste, asa ca n-au indraznit sa
descalece si sa intre in lanul de grau, alaturi de cei ce lucrau. Abia la
pranz a terminat Maria Sa munca si, cum se obisnuieste in popor, dupa
fiecare claca, a fost intins chiar acolo pe loc, la umbra copacilor, o
masa, la care s-au asezat seceratorii.
La un capat al mesei, s-a gasit loc si pentru solii straini, insa nimeni
n-a venit sa-i serveasca. Citindu-le mirarea in priviri, domnitorul
Alexandru cel Bun le-a explicat:
-"La noi in tara, cine nu munceste, nu mananca!� Apoi, ridicand o
cupa cu vin a continuat: "O tara, ca sa aiba de toate, trebuie sa se
bucure de doua lucrui: de pace si de oameni harnici!� Astazi, cu pacea
stam asa si asa, dar cu oamenii harnici ceva s-a intamplat. Rar cine mai
crede azi ca: cine nu munceste nu mananca�.
Ramaneti cu bine in grija lui Dumnezeu.
Parintele GHEORGHE SINCAN, paroh la Targu-Mures
