1. Armando, nu intra-n balta cu
cizmele nou noute! Aiana, scoate
degetu� din nas! Raoul, gata cu
toboganu�! Beatrice, nu mai
arunca cu nisip in copii! Roland,
n-o mai trage pe Oksana de cozi!
Am surprins mai sus un mic
esantion din punerile la punct pe
care le aud cand trec pe langa
parculetul copiilor, aflat in apropierea
casei.
Copiii se distreaza de minune
in parculetul special amenajat.
Insotitorii, mai mult bunici, ii mai
strunesc pe copii atunci cand mai
sar calul.
Trist este ca printre atatea
nume de baietei si fetite, rar,
foarte rar mai auzi nume ca Ioana,
Gheorghe, Elena, Nicolae, Maria,
Constantin.
Majoritatea copiilor romanilor
au nume�straine! Parca-s facuti
cu strainii! Pai, ce, sa ne facem
de ras in lume, cu Maria, cu
Constantin, cu Gheorghe? Nuuu!
Nici tiganii n-au nume din calendarul
ortodox! I-auzi: Portocala,
Sentiment, Farmacia, Senator,
Justitia, Semafor, Expertiza!...
2. Multi romani au luat in ras
nominalizarea lui Gigel Stirbu
pentru demnitatea de ministru al
Culturii. Rasul este unul�stereo.
Se rade si de nume, si de prenume.
Suplimentar, se mai comenteaza
defavorabil, ca o circumstanta
agravanta, si faptul ca numitul G.S
este un nume de(spre) care nu a
auzit nimeni, (mai) nimic!
Nu e o personalitate culturala,
n-are opera, n-are proeminenta,
relief cultural.
Ce sa caute un Gigel, pe deasupra
stirb si�acultural, in fruntea ministerului
Culturii? se-ntreaba hatru,
oameni din diverse paturi socialculturale.
Personal, nu sunt de acord cu cei
ce fac glume, la urma urmelor, triste
si nelalocul lor, pe seama numelui
(si prenumelui) unui semen, cu atat
mai mult, cu cat folosesc gluma in
scopul discreditarii a priori a activitatii
unui om, in cazul de fata, a unui
ministeriabil.
Este un fel de antepronuntare in
temeiul unui "probatoriu� bazat
evident, nu pe fapte, ci pe speculatii
izvorate din asocierea absolut
gratuita a numelui - considerat deloc
sonor, deloc�estetic - cu gradul
scazut de competenta, de compatibilitate,
evident, neprobat.
Poti sa te numesti Napoleon
Burtaverde, sa ai cateva doctorate,
sa te bucuri de larga recunoastere
nationala si internationala si sa fii
lamentabil ca ministru al Culturii.
Poti sa te numesti Arthur Bulbucatu,
sa fii "la baza� economist, sau
inginer, dar sa fii si un bun manager
cultural, cu stralucite calitati organizatorice,
un conducator intelept,
care se inconjoara de specialisti, si
sa conduci cu brio ministerul Culturii.
Nu conteaza numele, ci� renumele
pe care ti-l construiesti prin
fapte, in fruntea ministerului!
In cei 24 de ani, fraiele Culturii au
fost tinute si de (oameni cu) mari
nume, frumoase si sonore, si de alti
oameni mai putin reprezentativi, ba
chiar si de unii, vai, deloc reprezentativi.
Intr-o vreme erau la moda numirile
anapoda, unde conta exclusiv
criteriul politic. Asa s-a pomenit
Cultura cu un ministru agronom. In
schimb, Sanatatea se pricopsise cu
un jurist. Sau viceversa. Oricum,
nu (numai) din cauza numirilor
aiurea de ministri nu merge(a) bine
Cultura�
Este foarte posibil ca si domnul
Gigel Stirbu sa ne dezamageasca,
in postura sa de ministru al Culturii.
N-ar fi primul. Si nici ultimul. Si nu
pentru ca il cheama cum il cheama
si nu neaparat pentru ca nu este o
personalitate a Culturii romanesti.
Dar, pana una-alta, daca va fi uns
ministru, sa-l lasam sa�lucreze!
Chiar daca a lasat un "pe��
pe-afara, intr-o recenta declaratie
de presa!
3.Mi-am adus aminte de o intamplare
pe care mi-a povestit-o un bun
prieten. Intr-un sat de prin sudul
Olteniei traia un om pe care il chema
Gica (Gheorghe) Pizdoc. Nu radeti,
nu rositi, cazul este real! Cativa
consateni mai umblati prin lume, pe
la oras, il sfatuiau: schimba-ti ba,
numele, ca ne faci satu� de ras! Baiat
bun esti, muncitor esti! Ete, noi te-am
alege primar, da� schimba-ti numele,
ca ne reprezinti, no�asa, in lume! El,
nu si nu, ca-i place� numele! Ca e
numele lu� tata, a lu� bunicu�, din mos
stramos, si ca a auzit el ca si
domnilor de la oras le place�
cuvantul, si-l folosesc des, tot cu el
in gura stau. Si mai auzise el ca si
Creanga, cat o fi fost el de scriitor, a
scris�prostii. Avea dreptate nea
Gica! Si Creanga, si alti scriitori,
nume mai mari, nume mai mici, au
vorbit (scris) cu toate cuvintele limbii
romane!
Dar, ce sa faci, gura satului e gura
satului! Intr-o zi, s-a dus nea Gica
la primarie, de-aci il trimisera la
oras, la "advocat�, la notar, si isi
schimba numele! Ajuns acasa, le
spuse consatenilor: gata ba, imi
schimbai numele!; de azi incolo
ma cheama Constantin Pizdoc!
4. Atunci, in decembrie 1989,
Speranta romanilor a nascut mai
multi "copii�.
Oare cine o fi botezat cu numele
Democratie, Libertate, Capitalism,
Privatizare, Economie de
Piata, realitatile din Romania
acestor 24 de ani?
Pai, au fost mai multe perechi
de "nasi�, si romani, si straini.
O mica parte dintre romani a
fost invitata la petrecere, a
stat la masa bogata a nasilor,
infruptandu-se din toate bucatele.
O alta parte s-a multumit cu ce
mai pica de pe mesele bogate,
incarcate cu de toate.
In schimb, cea mai mare parte
n-a incaput in salonul de lux. De
24 de ani priveste prin ferestrele
de sticla securizata ale localului,
la petrecerea data in cinstea
Democratiei si a surorilor ei.
Totusi, aceasta mare parte, intr-un
fel, e si ea prezenta in marele
salon. Participa prin reprezentanti!
