După înfrângerea umilitoare a lui Victor Ponta, unii comentatori apreciază că „dezastrul" de la prezidențiale s-ar putea transforma într-o victorie pentru un partid dacă măsurile luate după acesta sunt urmarea unei analize profunde a cauzelor care au dus la dezastru. Să fie oare ideea care va sta la baza discuțiilor privind „Reforma în partid", anunțată de Victor Ponta și Liviu Dragnea drept o Revoluție în spațiul politic românesc postdecembrist, invocându-se până și măsuri cum ar fi sancționarea automată a celor anchetați pentru corupție? Dar și posibila „degrevare" a așa-zișilor baroni locali de unele funcții? Încă e prematur să ne pronunțăm în acest sens, câtă vreme forurile de conducere ale PSD nu au anunțat, încă, nicio decizie în această direcție. Vom reveni, însă, la timpul potrivit…
Fapt este că Partidul Social Democrat (acum, în cadrul USD) este, neîndoios, cel mai mare partid din România: în 2004 număra peste 600.000 de membri. La care se adaugă alte mii și mii de simpatizanți, deoarece, prin structura populației, majoritatea românilor sunt social-democrați. De aceea, la întrebarea, cine reprezintă aspirațiile populației spre un trai mai bun, răspunsul este, invariabil, unul singur: PSD.
Numai că PSD, privit ca entitate independentă de USD, are și contestatari. Și alegerile prezidențiale au demonstrat acest lucru. Cei care îi contestă PSD-ului atributul de „partid de stânga" - în accepția europeană - invocă două lucruri. Primul: mulți lideri ai PSD sunt „putred de bogați". Ceea ce nu prea dă bine la electoratul „de stânga." În al doilea rând, electoratul preponderent rural și politicile promovate de-a lungul timpului despart PSD de marile formațiuni socialiste din Europa occidentală. O spune chiar unul dintre foștii ideologi ai PSD - azi, exclus din partid pentru tentativa de luare de mită la Parlamentul European. Este vorba de Adrian Severin, care, în vremurile lui bune, spunea (și-l credeam pe cuvânt de onoare): „Stânga europeană este ideologizată, în timp ce stânga românească este politizată." „Stânga europeană - mai spunea el - pune valorile înaintea luptei pentru putere, în timp ce stânga românească este, în primul rând, preocupată de voturi, adică de accesul la resurse, chiar dacă în acest scop sacrifică voturile."
Frumos spus, numai că Adrian Severin (dar parcă numai el?) a infirmat, prin însăși apetența sa la bani nemunciți, că este (a fost) un adevărat social-democrat. Ceea ce ne face să credem că, din acest punct de vedere - al obsesiei pentru Putere și al accesului la resurse (la bani, în fond) - nu există nicio deosebire între PSD și celelalte partide românești (de UDMR, nici nu mai vorbim)!
O altă deosebire între valorile promovate de PSD, ca partid de stânga și omologii europeni: chestiunile sociale. Bunăoară, guvernul socialist spaniol a situat în centrul atenției, printre altele, drepturile femeilor (prin înăsprirea pedepselor prevăzute în legea împotriva violenței domestice). Socialiștii spanioli au introdus, de asemenea, legea egalității de gen, care prevede cote minime de femei în boardurile marilor companii și pe listele electorale ale partidelor politice din localitățile de dimensiuni mari.
Pe de altă parte, în Anglia, Tony Blair - alt exponent al stângii europene - e reușit, după 10 ani de guvernare laburistă, să mențină dinamismul economic, să elimine sărăcia, inegalitatea și excluziunea socială. A introdus salariul minim, reușind să reducă șomajul, să diminueze numărul copiilor care trăiau în sărăcie și să îmbunătățească nivelul de trai al pensionarilor.
Sigur și pe vremea Guvernului Năstase - unul din cele mai performante din perioada postrevoluționară - au fost luate unele măsuri sociale, pe care însă PDL-ul de ieri și susținătorii săi (UDMR, UNPR și minoritățile, le-au eliminat una câte una! Rezultatul? Pierderea alegerilor.
… Ceea ce nu ne poate face să nu mai constatăm că stânga românească e diferită de cea europeană și pentru că societățile sunt diferite din punct de vedere mental. Asta nu însemnă că, în România, PSD - spun analiștii echidistanți - nu trebuie să se „ideologizeze și raționalizeze", să nu pună la baza politicii sale solidaritatea și responsabilitatea, să devină (nu doar la nivel declarativ) un adevărat partid european. Să redevină un partid național, reechilibrând raporturile de putere între instanțele centrale coagulante și organizațiile locale cu tendințele lor centrifuge, cum aprecia un ideolog PSD.
Așadar, spun unii analiști - ar fi normal ca, după eșecul de la prezidențiale, în PSD să se declanșeze o dezbatere publică lipsită de notele bătăliei pentru putere. O dezbatere la care să fie invitate să participe și personalități din afara partidului, cu simpatii de stânga. Iar măsurile luate să fie urmarea unei analize profunde a cauzelor care au dus la eșec.
