Piaţa săptămânală din Luduş are o istorie de aproape un secol şi jumătate. Începutul ei coincide cu începutul ascensiunii economiei de tip capitalist a localităţii, ambele având o legătură de cauză-efect cu momentul de la mijlocul secolului al XIX-lea, când Luduşul a devenit port la Mureş. Şi, nu un oarecare port, ci portul principal al transportului de lemne şi cereale pe Mureş. În plus, pe aici treceau caravanele comerciale şi poştalionul care făcea legătura între Cluj, Turda şi Târgu-Mureş, unităţi militare, austriece şi reprezentanţi guvernamentali. Situat la întretăierea a patru drumuri (spre Turda, spre Târgu Mureş, spre Bistriţa, prin Zau şi Sărmaşu, spre Târnăveni şi Blaj, prin Ozd, Cecălaca şi Heria), târgul din Luduş a fost locul cel mai potrivit pentru comercializarea lemnelor aduse de la munte cu plutele, a cerealelor din Câmpia Transilvaniei, apreciată atunci drept grânar al Marelui Principat al Transilvaniei, provincie a Imperiului Habsburgic. La târgul de animale din Luduş veneau negustori din Austria, Cehia, Ungaria, Italia, din Germania şi Imperiul Otoman.
Profiturile obţinute din comerţul cu tot felul de produse şi subproduse agricole şi animaliere, cu produse meşteşugăreşti locale şi mărfuri industriale importate i-au încurajat pe întreprinzătorii particulari, cei mai mulţi veniţi de aiurea, să înfiinţeze aici depozite en-gros şi en-detail, prăvălii, bănci, cârciumi, hanuri, cabinete medicale, farmacii ş.a. Inaugurarea căilor ferate Războieni-Târgu Mureş, în 1872, şi Luduş-Budeşti, în 1888, a stimulat şi mai mult dezvoltarea economică şi edilitar-gospodărească a Luduşului, astfel încât, în 1896, Luduşul a ajuns să fie apreciat ca un orăşel înfloritor. Populaţia Luduşului a crescut de la 1189, recenzaţi în anul 1857, la 6026 locuitori, recenzaţi în anul 1910. Dezvoltarea economică a comunităţii luduşene a fost însoţită de modificări în mentalul colectiv, în interesul pentru afaceri, pentru şcoală, cultură, sănătate, politică, pentru vestimentaţie modernă, dotarea locuinţelor şi amenajarea urbană a localităţii.
Să ne întoarcem la începuturile atestate documentar: Luduşul, port la Mureş, cu târg, la început de două ori pe an (4 mai şi 4 octombrie), târgul săptămânal de marţea, începând cu anul 1868.
Să continuăm cu file de istorie orală, referitoare la locurile destinate pieţei săptămânale. Se presupune, pe bună dreptate, că primul loc de târg, piaţă din Luduş a fost în imediata apropiere a portului, la ieşirea din Luduş spre Turda, lângă actuala stradă Oarba. După colonizarea cu secui şi maghiari din anii 1902-1905, piaţa a fost mutată în centrul civic de atunci al localităţii, spaţiu denumit după anul 1918 Piaţa Unirii. De aici, a fost mutat în Răstoacă, în apropierea actualului Parc al Pompierilor. În anul 1944, locul pieţei era pe malul stâng al râului Mureş, lângă vechiul pod rutier, acolo unde acum este terenul de fotbal al copiilor. După construirea Fabricii de Zahăr (1959-1960) şi construirea cartierelor de străzi şi blocuri de locuinţe între râul Mureş şi gara CFR, piaţa a fost mutată pe locul unde acum este magazinul „LIDL''. Când în acest spaţiu a fost construită, în anii 1967-1969, Fabrica de lapte praf (de care chiar praful s-a ales după evenimentele din Decembrie 1989), piaţa a fost mutată pe un teren arabil din spatele Fabricii de lapte praf. Terenul a fost tasat, pietruit şi înconjurat cu un gard din plăci de beton armat, având o singură poartă de intrare, dinspre strada Policlinicii. După câţiva ani, terenul interior a fost betonat. Tot după evenimentele din Decembrie 1989, au început să dispară plăci din gardul împrejmuitor. Câte una, câte zece, apoi segmente pe zeci de metri lungime. S-au deteriorat stratul de beton al pieţei şi mesele, au apărut gropi şi fisuri. După construirea blocurilor de locuinţe din cartierul „Viitorului" (Arizona) şi după inaugurarea Sălii de sport a oraşului, contrastul dintre piaţă şi mediul înconjurător era tot mai frapant. Locuitorii din zonă şi micii comercianţi din piaţă doreau o schimbare spre frumos a pieţei, în pas cu exigenţele secolului XXI. Actualul executiv al primăriei (legislatura 2012-2016, primar fiind domnul Cristian Moldovan), a hotărât să ţină seama de opinia luduşenilor şi a comercianţilor. Modernizarea pieţei a început în ziua de 12 mai 2015. Întâi şi întâi, au fost desfiinţate gardul, mesele de beton vechi şi deteriorate, a fost excavată întreaga suprafaţă betonată. Apoi, au fost aduse sute de tone de pietriş care au fost tasate cu buldozerele pe întreaga suprafaţă a pieţei, a fost întins un strat de nisip şi, respectând proiectul iniţial, au fost trasate drumurile de acces al autovehiculelor prin piaţă, pe care le-au asfaltat şi au pavat cu dale segmentele pentru expunerea mărfurilor alimentare şi nealimentare, iar vechile clădiri administrative şi cele destinate vânzării produselor lactate au fost renovate în exterior. În ziua de 9 iunie 2015, într-o zi de marţi, zi de târg, piaţa a fost dată în folosinţă. Pentru vânzătorii de produse alimentare, au fost amplasate 60 de mese, din fibră de sticlă, dotate cu roţi, cu spaţiu de depozitare a produselor expuse spre vânzare şi a obiectelor de inventar. Suprafaţa de desfăşurare a pieţei este aproximativ aceeaşi, locurile din piaţă au fost marcate, astfel încât fiecare comerciant să-şi recunoască şi să-şi păstreze locul. La distribuirea meselor şi a locurilor de vânzare a produselor alimentare şi nealimentare, s-a ţinut cont de vechea amplasare a comercianţilor în piaţă. Condiţiile create prin modernizarea pieţei îi satisfac pe deplin, atât pe comercianţi, cât şi pe cumpărători. Pe platoul pieţei pot fi organizate evenimente sportive şi culturale, cum au fost, de curând, Zilele Oraşului Luduş, când mesele pot fi uşor înlăturate şi depozitate într-un alt spaţiu, asigurat.
Sperăm că actuala piaţa modernizată să aibă o viaţă mai lungă decât celelalte.
