Să vă spun o întâmplare. Într-o bună zi de Sfântul Ilie, într-un sat vecin era un târg, iar bărbatul i-a zis femeii sale:
- Măi, femeie, trebuie să mergem să luăm boi ca să ne gătăm casa.
- Păi, cum să mergem, că azi îi sărbătoare!
- Uite-așa, mergem.
Și a mers, că femeia era supusă bărbatului, dar a mers plângând că ea, de Sfântul Ilie, nu ajunge la Biserică.
Și când s-a întors de la târg, s-a dus femeia la Vecernie și i-a spus uneia dintre surorile ei:
- Vai, tu, Mărie, ce păcat am făcut! Nu mi-l iert toată viața!
- Da' ce păcat?
- Păi n-am fost la Sfânta Liturghie azi, că am fost la târg!
- Cum vorbești că n-ai fost la Sfânta Liturghie, că eu te-am văzut în Biserică îngenunchind la icoană și stând la locul tău?!
- Cum, tu, că am fost la târg!
Ca să o mângâie Dumnezeu, cred că un înger a luat chipul ei. Și a îngăduit Dumnezeu să afle minunea asta că doară ea, cu sufletul, a fost acolo. Era o femeie credincioasă, că altfel nu putea să răzbească prin câte a trecut.