Nu o dată, politicienii (ce ne-or spune, în viitor, tehnocraţii?) încearcă să ne sugereze că realitatea pe care o trăim nu este cea din ziare şi de la televiziuni, distorsionată (spunea, cândva, Băsescu) de tonomatele pe euro, ci este altfel, roz, optimistă şi pozitivă. Până şi demisionarul premier Ponta a spus că televiziunile „sperie", uneori, populaţia! Dar, politicienii în ansamblul lor, plus roata dinţată care este UDMR-ul, trăiesc pe altă lume, într-o Românie paralelă, câtă vreme nu vor să observe ceea ce se vede cu ochiul liber: că nu prea avem reformă (deşi Guvernul Ponta a „stabilizat" ceva!), nu avem creştere economică semnificativă, nu avem autostrăzi, nivelul de trai este la genunchiul broaştei şi că alţi mii de oameni pot fi, oricând, concediaţi de la stat. Pentru guvernanţii (de azi, ca şi de ieri), de când criza zguduie lumea, România o duce, încă, bine. Pe hârtie. Căci, într-adevăr, dacă am renunţa la realitatea palpabilă şi am trăi în cea a Guvernelor (că-s de stânga, că-s de dreapta!), în care verbul „a face" se conjugă exclusiv la viitor, am avea deja multe lucruri. Am vedea, bunăoară, că în Capitală - unde, din păcate, s-a furat „pe rupte!" - se termină curând Staţiunea Balneară Bucureşti; în pieţele din ţară s-au pus mercuriale şi ţăranii (vorba vine!) nu mai pot umfla preţurile la roşii, varză (şi nu numai); că pe harta României au apărut, ca din pământ, terenuri de sport moderne (la standarde olimpice), că pensionarii străini năvălesc în România turistică; că, până în 2016 - data viitoarelor alegeri - se vor realiza 1.000 km de autostrăzi - Autostrada Transilvania, Autostrada Bucureşti-Braşov şi altele; că toate preţurile din România sunt monitorizate, în 1.400 de centre, iar acolo unde sunt (au fost) derapaje, intervine prompt Agenţia pentru Protecţia Consumatorului.
Chiar ne-aţi crezut? Da, ar fi fost posibil, dacă am renunţa la realitatea palpabilă şi am trăi în cea virtuală a Guvernelor. Pentru că, încă, aproape nimic din ce şi-au propus guvernanţii (politicienii) de până acum nu s-a realizat. Realitatea tristă este alta.
Constatăm, bunăoară, că din cei 1.000 km de autostradă promişi s-au realizat doar 42 de kilometri de autostradă între Turda şi Gilău, iar restul până la 1.000, au rămas „pe hârtie", pe două trasee mutate de colo-colo, în funcţie de interesele imobiliare de moment ale potentaţilor şi amicilor lor.
Cât despre creşterea economică, ce să mai spunem? Nu prea avem ce. Predicţia pe anul acesta a fost, doar, ajustată. Dacă ochelarii autorităţilor vedeau la începutul lui 2015, o creştere substanţială, pe parcurs, pretenţiile au scăzut. Mai întâi, FMI a dus estimarea la un mic plus de 0,5%-1%. Ulterior, în scrisoarea de intenţie convenită cu Fondul Monetar Internaţional, autorităţile de la Bucureşti deja s-au resemnat cu o scădere economică. Dar şi aceasta este discutabilă! Unii, o văd creştere!
Ar mai fi, deci, ceva de spus? Doar să repetăm ceea ce spuneam la începutul acestor rânduri: dacă am renunţa la realitatea palpabilă şi am trăi în cea a Guvernelor de până acum - să vedem aşa-zişii „tehnocraţi" ai lui Cioloş ce vor face? – în care verbul „a face" se conjugă exclusiv la viitor, am avea multe lucruri. Pe care, însă, nu le avem. Deoarece una este să promiţi (căci nu costă bani), şi cu totul altceva este să şi faci, întrucât trebuie inteligenţă, voinţă şi, evident, bani. Şi încă mulţi… Dar, investiţi, nu furaţi!
Notă: Potrivit analistului economic Ilie Şerbănescu, în România ultimilor ani, restructurarea s-a realizat nu prin construcţie, ci prin desfiinţare, nu prin înlocuirea a ceva cu altceva, ci prin demolare. Corespunzător acestui gen de restructurare, locurile de muncă au fost amputate la jumătate. Şi s-a rezistat social doar prin împingerea în bejenie naţională a vreo 3,5 milioane de români în floarea vârstei şi prin împovărarea definitivă şi iremediabilă a sistemului de pensii.
Acesta-i adevărul, nu cel clamat de politicieni
