La 2 decembrie 2015, deputaţii independenţi Bogdan Diaconu şi Răzvan Tănase, ca iniţiatori, au înaintat, la Biroul Permanent al Camerei Deputaţilor, în temeiul prevederilor articolului 74, alineatul 1 din Constituţia României, republicată, spre dezbatere şi aprobare, „Propunerea legislativă privind declararea UDMR drept organizaţie ilegală, anticonstituţională şi antistatală."
În expunerea de motive, cei doi deputaţi-iniţiatori aduc argumentele, nu puţine, care stau la baza acestei iniţiative (propuneri) legislative, prima de acest fel de până acum în Parlamentul României.
UDMR trebuie declarată, se precizează în expunerea de motive, „drept organizaţie ilegală, anticonstituţională şi antistatală", aşa că, având în vedere faptele săvârşite împotriva unităţii României, a caracterului unitar, naţional şi indivizibil, „trebuie scoasă în afara legii şi interzicerea activităţii ei pe teritoriul Statului Român."
„Cel mai grav fapt recent, care dovedeşte pericolul pe care în reprezintă UDMR pentru statul român şi pentru siguranţa cetăţenilor săi este atentatul terorist, plănuit pentru Ziua Naţională a României, de liderul HVIM Târgu-Secuiesc, Beke Istvan Attila. Deşi toate formaţiunile maghiare, în frunte cu UDMR, s-au delimitat, formal, imediat de acest atentat care viza cetăţenii români şi copiii prezenţi la sărbătoarea Zilei de 1 Decembrie 2015, UDMR a fost, aşa cum se poate vedea din relatările din mass-media, principalul finanţator al «Mişcării de Tineret 64 de Comitate (HVIM)» de-a lungul anilor, prin autorităţile locale conduse de lideri ai UDMR."
În anul 2011, Consiliul Judeţean Covasna, condus de Tamas Sandor, lider al UDMR, a finanţat aşa-zisul „program cultural" - Szekely Sziget („Insula secuiască"), aparţinând mişcării HVIM, iar Antal Arpad, primarul UDMR din Sfântu Gheorghe, „a autorizat HVIM să vândă materiale de propagandă revizionistă la Zilele Sfântu Gheorghe." În noiembrie 2012, „viitorii terorişti de la HVIM au participat, împreună cu UDMR, la o manifestaţie iredentistă de la Sfântu Gheorghe. La 15 martie 2013, „când HVIM a participat la parada de la Târgu-Secuiesc, oraşul ameninţat, ulterior, cu un atentat, în deschiderea manifestării oficiale, dedicate Zilei Maghiarilor de Pretutindeni, au participat şi vicepremierul Ungariei, Semjen Zsolt, dar şi UDMR." Între UDMR şi HVIM există o complicitate, inabil mascată, continuată şi „în luna august 2013, când primarul udemerist din Joseni a finanţat acea tabără de tineret, la care au participat organizaţiile EMI, Jobbik şi HVIM", iar în octombrie, acelaşi an, Vona Gabor, preşedintele Jobbik, de sorginte neofascistă, şi militanţii HVIM „au fost prezenţi la marele marş al secuilor, organizat de UDMR, în Covasna. Ca un preambul la atentatul terorist, plănuit pentru Ziua Naţională a României - se precizează în expunerea de motive -, este de notorietate că, în decembrie 2013, militanţii HVIM au făcut un scandal monstruos la marşul de Ziua noastră Naţională de la Sfântu Gheorghe, sub privirile încurajatoare ale primarului UDMR."
În luna februarie 2014, Wass Albert, criminal de război, vinovat de moartea, în septembrie 1940, pe timpul Diktatului de la Viena, a unor români nevinovaţi din Mureşenii de Câmpie şi Sucutard, „a fost omagiat de membrii HVIM în două oraşe conduse de primari UDMR, în incinta unor clădiri publice, UDMR fiind complice, precum şi în 6 august 2014, când preşedintele Consiliului Judeţean Harghita, Borboly Csaba, udemerist şi el, a fost prezent la acea tabără a organizaţiilor EMI-Jobbik-HVIM. Iar în octombrie 2014, Antal Arpad, primarul UDMR, din Sfântu Gheorghe, a susţinut că „organizaţia HVIM trebuie tratată cu indulgenţă, având în vedere că sunt tineri locali."
Bineînţeles, necesitatea scoaterii UDMR în afara legii - se precizează în expunerea de motive - „nu se reduce la complicitatea sa cu HVIM, acţiunile ei devenind tot mai antiromâneşti în decursul anilor, asumându-şi, oficial, misiunea de «recuperare a pământului natal», ceea ce înseamnă ridicarea de pretenţii oficiale asupra teritoriului indivizibil al statului român (…), iar de la vârfurile UDMR au putut fi auzite ameninţări cu violenţe, ca în 1990, la Târgu-Mureş, dacă statul român insistă pe respectarea legii în judeţele Harghita, Covasna şi Mureş. Altfel spus, România are, în mod clar, în UDMR, un inamic în interiorul său, care ameninţă cu violenţe şi cu separatism etnic, ceea ce situează formaţiunea ca fiind una cu tendinţe teroriste."
De fapt, de 25 de ani încoace, „încă de la înfiinţarea ei, UDMR a deschis un front oficial de combatere a articolului 1, alineatul 1, din Constituţie şi şi-a asumat, public, rolul de a obţine autonomia teritorială, pe criterii etnice, ceea ce înseamnă contestarea statului român şi un atac nepermis la adresa integrităţii sale. UDMR a folosit, în ultimii ani, poziţiile publice pe care le ocupă membrii ei, fie în Parlamentul României, fie în Guvern, fie în administraţia locală, pentru a săvârşi acte împotriva suveranităţii României, în acest sens, UDMR afişându-şi chiar colaborarea străină cu un guvern străin, cel al Ungariei, în scopul subminării ordinii constituţionale a României."
„Pentru a pune capăt subminării statului român din interior, singura soluţie pe care statul român o are la dispoziţie, este interzicerea, prin lege, a acestei formaţiuni care desfăşoară un joc periculos pentru siguranţa şi unitatea României, prevalându-se şi de statutul său incert, de ONG, cu drepturi de partid politic."
În continuarea expunerii de motive, cei doi iniţiatori ai propunerii legislative, deputaţii independenţi Bogdan Diaconu şi Răzvan Tănase, vin cu o precizare absolut necesară. „Prezentul proiect de lege - se spune, în partea finală - nu este îndreptat împotriva comunităţii de cetăţeni români de etnie maghiară, ca dovadă că ultimul articol din lege propune ca patrimoniul UDMR să fie transferat într-un fond special, la dispoziţia Guvernului României, pentru a fi folosit cu adevărat pentru comunitatea maghiară. Fondurile pe care UDMR le primeşte, de ani de zile, pe diferite căi, de la bugetul de stat, nu sunt folosite pentru îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale comunităţii maghiare, ci pentru ostilizarea acesteia împotriva populaţiei majoritare, pentru izolarea şi enclavizarea comunităţii maghiare, în scopul creării unei regiuni maghiare desprinse de România, în interiorul teritoriului naţional."
Iniţiatorii „Propunerii legislative privind declararea UDMR drept organizaţie ilegală, anticonstituţională şi antistatală" consideră că „o continuare a activităţii UDMR, ca organizaţie legală în România, nu este o pavăză împotriva extremismului maghiar, aşa cum pretind liderii acestei organizaţii, ci constituie o sponsorizare şi o susţinere oficială a acestui fenomen atât de periculos, chiar din fondurile statului român. Acest fenomen al extremismului maghiar a ajuns, recent, să nască ameninţări cu atentate, adică să însumeze toate elementele terorismului. Proiectul de lege al autonomiei teritoriale, lansat în dezbatere publică de UDMR, în 2014, precum şi celelalte solicitări şi iniţiative ale organizaţiei, constituie alte dovezi de netăgăduit ale nocivităţii UDMR."
Acestea sunt argumentele iniţiatorilor, conform cărora ei consideră adoptarea „Propunerii legislative privind declararea UDMR drept organizaţie ilegală, anticonstituţională", care „trebuie scoasă, definitiv, în afara dreptului de a funcţiona pe teritoriul statului român".
