Trebuie să recunoaştem că, prezenţa copiilor la Sfânta Biserică e o adevărată provocare şi nu este uşoară nici pentru părinţi, nici pentru credincioşi şi poate nici pentru slujitorii sfântului altar. Copiii mici sunt o adevărată provocare şi nu prea e chip să-i ţii liniştiţi şi reţinuţi într-un loc, chiar dacă în Sfântul Altar se desfăşoară cel mai important eveniment, în care preoţii şi diaconii împreună cu sfinţii îngeri, se roagă lui Dumnezeu pentru noi şi împreună cu noi. Ce să le ceri? Sunt copii, e firesc să nu aibă răbdare, să vrea să facă ceea ce ştiu ei cel mai bine să facă, să se joace. Mai gălăgios ori mai potolit, nu are cum să nu te sensibilizeze zâmbetul sau scâncetul unui copil. În acelaşi timp însă, la Sfânta Liturghie suntem chemaţi „să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte". Suntem chemaţi ca „sus să avem inimile". Unde se mai duce inima, când exact în faţa ta se desfăşoară o criză de personalitate a unui prunc de câţiva anişori? Poate la judecarea mămicii care „nu ştie să-şi educe copilul"? Sau la îngăduinţa faţă de criză, dar la ideea că „totuşi, trebuie să aibă mama asta o problemă, dacă nu se gândeşte să-l scoată afară când îl vede că face gălăgie, nu vede cum deranjează?!" Sau poate chiar la încercarea de a potoli copilul cu o privire responsabilă, de apărător al bunei desfăşurări a slujbei. Cum să nu se sperie copiii, dacă sunt înconjuraţi de priviri dezaprobatoare şi de gesturi lipsite de îngăduinţă? Să înţelegem că nu mai trebuie aduşi copiii la biserică? În niciun caz! Să înţelegem doar să fim îngăduitori şi iubitori unii faţă de alţii, preoţii, credincioşii şi părinţii copiilor, trebuie să manifeste mare îngăduinţă faţă de unele manifestări zgomotoase ale copiilor, nefiind nicio clipă intransigenţi cu aceştia sau cu părinţii lor, ci mai degrabă bucurându-se că fac parte dintr-o comunitate vie, în care Hristos se dăruieşte tuturor spre împărtăşire, cu dragoste. Mamele sunt preocupate şi încurcate, pentru că nu ştiu cum să facă să nu deranjeze. Dorinţa lor sinceră e să-şi aducă pruncul la Biserică pentru a creşte în credinţă. Sfântul Luca Evanghelistul ne aminteşte faptul că mulţi îşi aduceau copiii în faţa Domnului Hristos, pentru ca aceştia să fie binecuvântaţi. Ucenicii, crezând în naivitatea lor că stăruinţa oamenilor este excesivă şi i-ar cădea Domnului cu supărare, îi certau pe părinţi. Dar Domnul le întoarce cu blândeţe: „Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, că a unora ca aceştia este Împărăţia Cerurilor" (Lc. 18, 16).
Mărturisea o mamă următoarele: „Într-o zi mi-am dat seama că, devreme ce m-am căsătorit, nu mai pot merge pe calea mântuirii singură. Prin urmare, trebuie să învăţ să mă rog împreună cu copilul meu, aşa cum este el şi, încet-încet să-l învăţ şi pe el să se roage cu mine."
Având în vedere toate acestea, socotesc că în timpul şederii în Biserică, copiii pot fi stimulaţi prin albume cu imagini biblice, prin albume cu imagini ale momentelor din timpul Sfintei Liturghii, aceasta determinând copilul în a participa activ şi liniştit la săvârşirea Sfintei slujbe, în aşa fel încât nici atenţia să nu-i fie distrasă întru totul de la rugăciune. Să respectăm şi pe aproapele, care vine la Biserică să se roage, să respectăm şi copilul, îngăduindu-i cele ale vârstei, chiar ieşind afară atunci când devine gălăgios şi neliniştit, pentru a reveni cu el la momentul împărtăşirii. Datoria faţă de noi înşine, iubirea pentru aproapele şi dreapta socoteală ne vor spune oricând unde să ne aşezăm pentru a fi întotdeauna cu El. Sunt convins că, nici efortul fiecărei persoane din Biserică, de a-i suporta pe cei mici nu va rămâne fără plată, aici şi în Împărăţia lui Dumnezeu. Nu credeţi?!
Volumul „Tinda Raiului - ofertă nelimitată" se găseşte la Catedrala Mare
