„Chestiunile Ardealului şi problemele minoritarilor unguri au fost chestiuni care m-au preocupat permanent. Evident, nu am putut rămâne indiferent faţă de provocările iredentismului şi revizionismului maghiar, care fabulează tot felul de invective la adresa statului şi a poporului român, umblând cu jalba-n proţap, minţind, pe la toate „curţile europene" ca să se plângă de „nedreptăţile istorice", făcute la adresa poporului maghiar prin Tratatul de la Trianon, dar şi pentru „oprimările" şi „suferinţele" pe care ungurii transilvăneni le suferă din partea „puterii române de ocupaţie". Problema este că noi, românii, nu suntem uniţi, deşi, la Alba Iulia, după citirea Declaraţiei de Unire, episcopul unit cu Roma l-a îmbrăţişat pe Episcopul Miron Cristea - viitorul patriarh al României, spunând: „Pe cum ne vedeţi azi îmbrăţişaţi frăţeşte, aşa să rămână îmbrăţişaţi pe veci toţi fraţii români". (Cei ce au urechi de auzit să audă n.a.)
***
„Afacerea Emanoil Gojdu este o mare ticăloşie, în detrimentul tuturor românilor ardeleni. De ce, oare, România a renunţat atât de uşor la cele şapte miliarde de euro care constituie uriaşa avere pe care Emanoil Gojdu a lăsat-o moştenire Bisericii Ortodoxe din Ardeal? Nu îl trage nimeni de mânecă pe domnul „unguent" Mihai Răzvan Ungureanu? Stă, bine-mersi, şi este convins că va avea o carieră politică bogată în această eră a ticăloşilor, fiind şi el unul dintre ei. Cineva se joacă cu focul. Din cauza miopiei politicienilor, nişte lichele şi slugi plecate, lipsiţi de conştiinţă, incapabili să vegheze la destinele ţării, politicieni hâzi, mâncaţi de pofte şi nevolnicii, cum spunea odinioară Iorga. Sunt tot aceiaşi şi cei de azi „Cufundaţi în orgii bugetare, neghiobi şi vânduţi". Dar... nici televiziunile NU mai au niciun Dumnezeu. Se întrec în a transmite fel de fel de întâmplări dezgustătoare, în loc să transmită şi să informeze pe români despre modul în care Transilvania se vinde - ori se dă fără bani - bucată cu bucată străinilor".
***
„Soldaţi români trec Nistrul şi ajung într-un sat fără biserică şi fără preot. Sătenii năvălesc spre soldaţi şi ce le cer? Cer o liturghie - şi părintele militar înalţă liturghia şi tot satul este cuprins într-o lacrimă imensă, o lacrimă de regăsire, este setea de credinţă! Soldaţii nu vor să facă dreptate istoriei şi să elibereze doar un pământ, ci să elibereze şi un suflet, să-l înnoiască". („Aşa a fost să fie" - Ed. Nico, 2015).
Profesor patriot ILIE ŞANDRU (1935 -), Publicist, istoric literar şi profesor.
Născut în Săcalu de Pădure, jud. Mureş, din părinţii Ioan şi Floarea. Urmează şcoala primară în localitatea natală, apoi Liceul „Petru Maior" şi Şcoala Pedagogică din Reghin (1949-1953). Este învăţător, profesor suplinitor în Bilbor, jud. Harghita, director al Casei Raionale de Cultură Topliţa şi profesor la liceul din aceeaşi localitate, unde se va ocupa de îndrumarea revistei „Cântecul vârstelor". Între 1960-1965, studiază la Facultatea de Filologie-Istorie a Universităţii „Al. I. Cuza" din Iaşi. În paralel este corespondent şi, ulterior redactor principal la ziarul „Informaţia Harghitei " şi la „Adevărul Harghitei ", iar prima carte de autor este „Sub cumpăna veacului" (1995). Are la activ 18 cărţi, sute de articole, monografii dintre care „Un nume pentru istorie - Patriarhul Elie Miron Cristea", cel care a fost între primii exegeţi ai Poetului-Nepereche Eminescu, cu teza sa de doctorat, susţinută la Budapesta, în 1895. Are un stil curat, logic, expresiv, documentat, ceea ce place cititorului, şi în special „omului obişnuit ". Patriot desăvârşit; o patrie iubită se recunoaşte din prima vedere, fiindcă este o patrie curată, nepoluată, care arată frumos şi primitor, indiferent că este săracă sau bogată, că în ea auzi una sau mai multe limbi. Numai că patria trebuie să fie socotită aşa de către toţi fiii săi, indiferent de etnie şi de limba maternă. Profesorul patriot Ilie Şandru poartă adevărul în gând şi pe Dumnezeu în suflet, după gândirea omului de cultură mureşean Valentin Marica. Un profesor de istorie spunea: „Eu, ca profesor de istorie aici la Topliţa, aş preda istoria prin cărţile lui Ilie Şandru". Fără comenatrii. Fiind îndrăgostit de Topliţa, de poetul, marele bard şi patriot Păunescu, se confundă cu versurile acestuia: „Doamne, Domnul nostru Dumnezeu, / Ne rugăm ca urma să-ţi rămână, / Şi să vii, s-o pomeneşti mereu / În Ardeal la Topliţa Română" (Dumnezeu la Topliţa Română-2004). Atâta timp cât la graniţele harghitene şi mureşene, stau de veghe cu sufletul curat, patrioţi neînfricaţii ca domnii Lădariu Lazăr şi Ilie Şandru, încă nu suntem fără speranţă... dar, după „vremea aceea", va fi „plângerea şi scrâşnirea dinţilor", după spusele scripturistice.
„1001 CUGETĂRI"
