Pentru că tot vom avea, în acest an, alegerile locale şi parlamentare, nu puţini cetăţeni îşi pun întrebarea: „Mai contează, în România, votul alegătorilor?" Greu de spus, dar, din păcate, din câte constată oricine, nici după alegerea unui nou preşedinte, în persoana lui Klaus Iohannis - iată, aflat, la data scrierii acestor rânduri, într-o vizită de 5 zile în Israel şi Palestina, împreună cu soţia sa, Carmen - nu s-a prea schimbat nimic în „România lucrului bine făcut" (lozinca cu care a câştigat alegerile). Deci nici în privinţa aşa-zisului traseism politic. Iată, bunăoară, ca să dăm un exemplu recent, demisia lui Gabriel Oprea, de la conducerea UNPR - gest care a turnat, din plin, gaz pe focul neînţelegerilor interne - ridică numeroase semne de întrebare privitoare la viitorul colaborării cu PSD şi AIDE. Dar şi în privinţa rămânerii sau nu a unor „uneperişti" în acest partid, dezertarea spre structurile PMP fiind, la un moment dat, la ordinea zilei. Vom trăi şi vom vedea.
De altfel, despre unii parlamentari, dar şi aleşi locali (din mai toate partidele), luaţi independent, se poate spune că azi, încă, „dezertările", dintr-un partid în altul sunt ca… ieşirea de la toaletă înapoi în bucătărie (caşcavalul fiind, oricum, mai frumos mirositor!). Fenomenul - numit şi traseism politic - a ajuns, spunea, ironic, un analist, să devină echivalentul „unei operaţii de schimbare de sex!" „Nu mă mai regăsesc în partidul x sau y", auzim adeseori „argumentându-ni-se"…dezertările.
Întrebarea este: ce încredere mai poţi avea într-un „politician" care, la un moment dat, se bate cu cărămida în piept că este „mare liberal", ori, la fel de „mare social-democrat", ori „ţărănist" sau „UNPR-ist" etc., pentru ca apoi să-l găseşti - de regulă, după alegeri, dar şi înaintea lor! - în barca altui partid, să lupte (fals, evident!) în numele unei doctrine, denigrată de el anterior?
Alegătorul? Să fie sănătos! S-a ales cu drumul până la urna de vot! De aceea, va trebui să se pună capăt traseismului politic, dacă vrem, în perspectivă, ca şmecherii, politrucii de ocazie să nu-şi mai bată joc de cei care i-au votat, regula să fie: ţi-ai schimbat partidul, pierzi mandatul!
Sigur, încercări au fost. După cum informa Mediafax, înainte de a câştiga alegerile - şi când PSD se afla (o tempora!) în… defunctul USL, fostul preşedinte PSD, Victor Ponta, anunţa că toţi candidaţii USL la alegerile parlamentare vor trebui să scrie o demisie în alb, astfel încât să fie sancţionaţi cu pierderea mandatului, dacă după ce vor fi aleşi vor trece la o altă formaţiune politică.
Fireşte, Victor Ponta (ieşit, acum, temporar, din scena politică, iar de USL s-a ales praful!) viza atunci parlamentarii, dar, ca idee, traseismul politic este unul singur, fie că e vorba de parlamentari sau de aleşi locali. Numai că acea „schimbare fundamentală", de care vorbea frumos Ponta, a ţinut numai până în 2014, când, datorită schimbării conjuncturii politice - ruperea USL, chiar PSD-ul lui Ponta a elaborat - prin actualul lider al PSD, Liviu Dragnea (personaj, din ce în ce mai controversat şi contestat!) acea Ordonanţă de urgenţă a Guvernului privind migraţia aleşilor locali. Măsură prin care s-a creat şi riscul ca partide care nu erau înfiinţate la alegerile locale din 2012 sau nu se regăseau pe buletinele de vot să aibă reprezentanţi în administraţia locală. Cât despre electoratul care a votat într-un anume fel, să fie sănătos! El nu mai contează decât, eventual, în 2016!
O precizare se impune, totuşi: dacă omul de pe stradă minte, e treaba lui. O face pe propria-i răspundere şi, eventual, conştiinţă, dacă o mai are. Când însă mint (şi, încă, cu neruşinare!), cei de care depinde soarta a milioane de oameni, a unei ţări, este cu totul altceva. Şi minciuna se întoarce ca un bumerang împotriva acestora. De altfel, potrivit analiştilor, alegerile locale şi parlamentare din acest an ne vor oferi multe „surprize", în chestiunile abordate mai sus. Dar, sperăm, în favoarea electoratului, nu a… traseiştilor! Care, încă, aşteaptă la cotitură!
