Dispreţ total faţă de valorile naţionale, faţă de memoria identitară a românilor!

Uluitor! Incredibil! Iată că am ajuns noi, românii, în cea mai penibilă postură postdecembristă, când, printr-o lege (217/2015) abuzivă, antiromânească, anticonstituţională, antidemocratică şi antieuropeană, sunt încălcate, flagrant, articolele 30 şi 31 din Constituţie, Legea fundamentală a României, privind libertatea de exprimare neîngrădită! În România de azi, se vede că nu mai ai voie să aminteşti de marii noştri înaintaşi, înaintemergătorii iluştri ai unei temeinice culturi şi creaţii intelectuale româneşti, cu care neamul nostru se poate mândri. Iar dacă aminteşti, în public, de Mircea Vulcănescu, de Mircea Eliade, de Petre Ţuţea, de Radu Gyr, de Emil Cioran, de Nichifor Crainic, de Vintilă Horea, de Ion Antonescu, imediat eşti arătat cu degetul, eşti etichetat „fascist", „nazist", „antisemit", pasibil chiar de puşcărie, conform prevederilor stupidei Legi 217/2015. Iar toate acestea se întâmplă în România secolului 21 din mileniul al treilea, nicidecum într-un alt Ev Mediu!

De data aceasta, cea insultată, jignită, etichetată, aflată în postura de păţit, de ţap ispăşitor, este Oana Stănciulescu de la România Tv. Bălăcărită, stigmatizată, de cei 25 de semnatari ai unei stupide scrisori, ea-i pusă la zid, în cel mai penibil stil bolşevic, deoarece PNL a propus-o să fie membru, unul dintre cei 13, în Consiliul de Administraţie al Societăţii Române de Televiziune. Ea-i făcută cu ou şi cu oţet, acuzată că-i „periculoasă pentru democraţie", creatoare de „un climat moral insalubru", că emite „opţiuni contra societăţii româneşti", că dă dovadă de „agresivitate" şi de „autosuficienţă", că „a atacat Institutul „Ellie Wiesel", căruia i-ar fi adus „injurii grosolane"… Aşadar, după scăfârlia celor 25 de circari ai dracului, jurnalista Oana Stănciulescu este „periculoasă pentru democraţie!", este „un element antisemit". Aşa că-i pusă sub bâtele intoleranţei. Ce jalnici inşi! Ce penibili! Ce sicofanţi!

Ce a făcut Oana, încât să fie astfel lovită, maculată, insultată? Răspunsuri clarificatoare sunt multe. De ce o fac ei? Pentru că ea simte româneşte! Pentru că în globalizare ea vede ce vedem noi, toţi românii: uniformitate, tendinţă nivelatoare a sufletelor într-o Europă pe care unii o doresc a regiunilor, nu a naţiunilor! Asta vrea şi Uniunea Europeană, acest Şarpe Boa stând la pândă, gata să înghită totul, mai ales memoria identitară a naţiunilor. Ce a făcut Oana Stănciulescu, de-i atât de blamată? A spus adevărul, conducându-se după spusele lui Aristotel: „Mi-e prieten Platon, dar mai prieten îmi este Adevărul!". Adevărul care celor 25 nu le convine. De ce-i maculată, fără minima reţinere, fără ruşine? Pentru că a gândit şi gândeşte liber! Pentru că ea, ca intelectual al ţării, a informat corect opinia publică, pentru că face cunoscută adevărata noastră istorie românească, de mulţi falsificată, de la 23 august 1944 încoace. Pentru că Oana apără principii, nu falsuri grosolane, şi luptă ca să nu fie ciuntită libertatea de exprimare liberă a cuvântului. Ea face şi spune exact ce afirma, recent, şi Andrei Pleşu! Iar dacă afirma acelaşi lucru, oare Andrei Pleşu-i antisemit? Este el legionar? Vorbind despre marii noştri înaintaşi, Oana nu a făcut apologia fascismului, a nazismului, a legionarismului, ci dovedeşte respect faţă de înaintemergători, faţă de valoare, faţă de meritocraţie, faţă de memoria identitară a acestui neam românesc. De ce-i ea insultată? Pentru că ţine la valorile culturale şi morale ale românilor! Pentru că ea crede că istoria trebuie cunoscută cu cele bune şi cu cele mai puţin bune ale ei. Acesta-i patriotism, drag de România. De ţara asta atât de lovită şi hulită de toţi nemernicii! De ce-i înjosită Oana? Pentru că apără „demnitatea breslei sale", prin „calitatea de român în propria ţară!". Pentru că lucrează la o televiziune a românilor! Numai că, pentru acei sicofanţi şi piţărăi, inşi de care, cam 80-90%, nimeni n-a auzit încă, inşi împinşi de interese străine României, e ruşinos să afirmi că eşti român! Că eşti patriot!

Numeroase au fost personalităţile şi mesajele din ţară şi din afara ei, care au făcut zid în jurul Oanei, în momentele acelea grele pentru ea, primind lovituri din partea celor care - cum spunea cineva - li s-a urcat „buba" la cap şi au luat-o, cu totul, razna! Imediat au fost alături de ea Dan Puric, Sorin Roşca Stănescu, Lucia Hossu Longin, Marian Munteanu, Alex Ştefănescu, Cosmin Guşă, Oreste Teodorescu, mulţi alţi oameni de cultură şi ziarişti, şi, bineînţeles, Rareş Bogdan, acel ardelean, adevărat jurnalist, bun şi patriot român!

Din păcate, din nou, în 2016, nemernicia scoate colţi, inventând, deloc întâmplător, un „caz incendiar", care să atragă atenţia străinătăţii, beneficiind de o stupidă, abuzivă lege, care, otova, îi vâră pe toţi în aceeaşi oală, după nişte sentinţe date, prin anii '50, de un Tribunal al Poporului, impus şi condus de sovietici! Iar ce fac aceşti sicofanţi, în postură de „neolegionari", este chiar o întoarcere în acei ani '50 ai comunismului şi ai stalinismului, ai „obsedantului deceniu". Se vede că acea invocată, de Marin Preda, „epocă a ticăloşilor" încă nu a dispărut total şi face pui postdecembrişti, azi, în plin secol 21! Oare ştiu ei, cei 25, cine a fost poetul Radu Gyr? Atunci, în acei ani negri, poetul Radu Gyr era condamnat la moarte, pentru poemul „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te Ioane!", considerat îndemn la revoltă anticomunistă, pedeapsă comutată la închisoare pe viaţă. Un an, Radu Gyr şi-a aşteptat execuţia, în acea „celulă a morţii"! Asta nu contează pentru cei 25? Cei care acum vor s-o pedepsească pe Oana, pentru că simte româneşte, sunt nişte inşi duşi cu pluta, care se poartă, în anul 2016, ca slugile din anii '50. Aceşti oportunişti ai momentului urlă! Muşcă, precum nişte câini turbaţi! Dau cu parul în baltă, insultând o jurnalistă valoroasă, preocupată, ca om al breslei noastre cu atâtea responsabilităţi, de memoria celor persecutaţi şi ucişi, poate chiar de unii dintre înaintaşii acestor semnatari ai scrisorii (se pare, unul dintre ei are studii la Moscova, sub steaua rubinie a Kremlinului!). Să mai fie, oare, aceste valori româneşti, de ei dispreţuite, ucise încă o dată?! Ce ruşine!

Cei 25 de pescuitori în ape tulburi, care au semnat abominabila scrisoare, ne pun pumnul în gură. Noi, românii patrioţi, ziarişti apărători ai interesului naţional, ai adevărului, nu avem voie să ne recuperăm şi să ne respectăm valorile!? Nişte neocomunişti pun la zid gazetari, care iubesc libertatea de a vorbi, de a scrie şi a spune adevărul!

Da, în Holocaust, milioane de evrei au fost ucişi, pe nedrept, sub acea cumplită ură, sub hitlerism, nazism şi horthysm, oameni nevinovaţi au parcurs teribila suferinţă. O crimă imprescriptibilă! Drama evreilor, noi, românii, o înţelegem perfect şi regretăm ce s-a petrecut! Iar ce s-a petrecut a fost o crimă împotriva umanităţii! Dar şi în comunism, în urma acelor procese, instrumentate de sovietici şi de slugile lor, au pierit români, oameni nevinovaţi, la Canal, prin închisorile de la Sighet, Aiud, Piteşti. Unii dintre ei, sunt tocmai cei pomeniţi de Oana Stănciulescu. Ucişi fără milă! Ca neam creştin ce suntem, noi, românii, nu urâm! Ei sunt morţii noştri români, iar memoria lor trebuie respectată. Din păcate, din acea scrisoare, cum reiese din duritatea textului ei, se revarsă ura! O obrăznicie! Din păcate, cam prea multe cozi de topor ne fac, în România de azi, viaţa imposibilă.

Ce i se întâmplă Oanei Stănciulescu este un caz fără precedent, prin care se urmăreşte, conform unor scenarii abracadabrante, uciderea memoriei celor oprimaţi şi ucişi de comunişti. Totul, azi, pe baza unei legi stupide, făcută, culmea, de trei liberali, printre care şi acel nefericit, somnoros mereu, senator Crin Antonescu. Lege promulgată, din păcate, în mare grabă, de preşedintele Klaus Iohannis. Mare gafă! Cei 25 de „lăutari angajaţi" - cum îi numeşte Dan Puric - îi vor, din nou crucificaţi, printr-o culpabilizare la infinit, pe martirii acestui neam blând, cu frica lui Dumnezeu! Oare cui foloseşte? Chiar n-avem voie să ne apărăm reperele culturale, morale, intelectuale? De când adevărul devine delict de opinie pentru cei 25? În ce stat de drept trăim noi? Oare asta-i, din nou, ne întrebăm, libertatea cuvântului?

Urmaşii unor kominternişti, intoleranţi şi obraznici, unii strecuraţi prin ierarhii universitare, chiar şi prin uşa din dos, ne interzic să mai vorbim până şi despre cei 250 de ofiţeri şi generali ai Armatei Române, unii luptători, cu arma în mână, pe Frontul de Răsărit, apoi pe cel de Apus, mulţi morţi prin închisorile comuniste! Scrisoarea lor, a celor 25, cu tonul ei bolşevic, NKVD-ist, este o delaţiune! Ură! Revanşă! Răzbunare! Ei, aceşti semnatari „internaţionali", care se târăsc în faţa stăpânului, transformă un text într-o bâtă, prin agresivitate, devenind nişte penibili lătrători! Nu mă mai întreb ce caută Smaranda Enache printre semnatari, deoarece noi, mureşenii, ştim bine ce a învârtit ea, din 1990 încoace, dar îmi pun serioase îndoieli când constat că acolo-i şi numele unui poet, precum Liviu Antonesei, care apare pe acea listă e ruşinii. Un poet sensibil, cu care, împreună debutam, la Editura „Albatros", prin anii '80, în acel „Caiet al debutanţilor", un adevărat intelectual român!

Nu sunt avocatul Oanei Stănciulescu. N-o cunosc personal, am văzut-o doar pe ecranul televizorului. Ea are 26 de ani în meserie. Eu 53 - ca jurnalist pe această baricadă a breslei. Ca jurnalist, de 53 de ani cu condeiul în slujba interesului naţional şi a adevărului, sunt alături de Oana, pe aceeaşi baricadă a luptei breslei noastre, considerând acea misivă, a celor 25, o încălcare a demnităţii personale, a unui drept universal al omului. Întotdeauna am respectat dreptul şi opinia celui care nu-i de acord cu mine, e firesc, asta-i democraţia, urând acţiunile politice dirijate, ca acum, ca formă de intimidare, în funcţie de interese personale şi de grup. Unde vom ajunge, astfel, azi-mâine, în România? Dacă ai o opinie, ca ziarist, ca intelectual şi ca român, cum, în acest sens a avut chiar şi Andrei Pleşu, oare eşti legionar? Eşti fascist? Eşti antisemit? În România de azi, dacă ai o opinie personală, brusc devii suspect? Iar ce se face, de la un timp încoace pe la noi, este un atentat la libertatea de opinie. Doamne, ce plevuşcă domină ţara asta! Oare unde vom ajunge aşa, mereu puşi la zid în România anului 2016? Doamne, ce ne mai aşteaptă? Nu-i destul că de afară ne lovesc alţii? Ne lovim şi din interior? Doamne, iată că istoria începe să se repete!

Acea abominabilă scrisoare-i o insultă, o jignire adusă nu doar Oanei, ci şi celor duşi, în anii „obsedantului deceniu", la Canal, care au umplut închisorile comuniste, au murit, au fost ucişi! Scrisoarea acelor iresponsabili este o condamnare a libertăţii de opinie, libertate devenită, pentru ei, „delict de opinie" într-o Românie ajunsă, din păcate, într-un punct critic. Oare ce fel de baroni îi plătesc pe semnatari, pe această haită de inşi? În a cui soldă sunt ei? Ei, care-i atacă, după moarte, pe cei trecuţi dincolo, în eternitate! Ei, cei incriminaţi de ei, cei care au fost amintiţi de Oana Stănciulescu, au suferit şi au murit, ca noi să gândim şi să vorbim azi liberi.

Da, şi eu am scris, arhiva-i o dovadă, vreo cinci editoriale despre stupida, antiromâneasca, anticonstituţionala, antidemocratica Lege 217/2015. Am scris despre Corneliu Coposu, despre Ion Raţiu, despre poetul imnic Ioan Alexandru, dar şi despre Radu Gyr, Emil Cioran, Ion Antonescu, Nichifor Crainic… Şi voi mai scrie! Aşa cum s-au petrecut lucrurile de fiecare dată, atunci când un coleg (colegă) din breasla jurnalistică a fost lovit(ă) pe nedrept, am fost solidar. O solidaritate de breaslă a celor care avertizăm, prin condeiul nostru, prin opinia noastră, că o întoarcere, chiar şi cu gândul, în anii '50, ar fi un dezastru. O solidaritate a gazetarilor, a celor respectând articolul 30 şi 31 din Constituţia României, privind libertatea de exprimare, dar şi îndemnul lui Nenea Iancu Caragiale: „Cinste şi gramatică!". Din păcate, un îndemn lovit, mişeleşte, în anul 2016, de cei 25 de semnatari ai scrisorii!

Lasă un comentariu