Rănit de o haită de lupi, un tânăr elan mascul înfruntă duşmanul pe un râu din Parcul Naţional Denali din Alaska. Cu o săptămână în urmă, lupii l-au atacat lângă drum, în Denali, rănindu-l grav, dar nu l-au omorât. După câteva zile, tânărul mascul era pe râul Teklonica. Avea o rană sângerândă pe coapsa dreaptă şi şchiopăta. Pe când se apropia o ursoaică grizzly cu puii ei, au apărut şi lupii. Animalele alergau, săreau, dădeau cu laba, patrulau şi mişcau, erau agitate, în alertă şi s-ar fi putut omorî, unele pe altele. Chiar şi elanul rănit era periculos, lovind cu copitele şi cu coarnele. Totuşi, uciderea lui ar fi însemnat o răsplată copioasă în munţii reci şi sterpi din Denali. Lupii ucid de obicei astfel: un vânător cu experienţă îi sare în spate elanului şi îi sfâşie muşchii coapsei. Alt lup îşi înfige dinţii în nasul proeminent al elanului. Alţii din haită apucă şi smulg orice parte a corpului pentru a ajuta astfel la doborârea prăzii. În mod remarcabil, acest elan a supravieţuit atacului iniţial, fiind rănit, dar neînvins încă. Lupii au urmărit elanul toată ziua, adesea forţându-l să intre în râul rece, slăbindu-i puterile. Acesta nu-şi mai scutura coarnele spre spectatorii săi. I se vedeau coastele cum se ridică şi se lasă în respiraţii slabe. Ochii îi erau goi şi afundaţi în orbite. După-amiază târziu, elanul s-a zbătut din nou să urce malul, să scape de apa îngheţată. Când un lup s-a apropiat, vânătorul şi prada s-au privit în ochi - ceea ce scriitorul Barry Lopez a numit „conversaţia morţii." „E un schimb ritual, carnea celui vânat în schimbul respectului pentru spiritul său" - a scris el. Gonit de lup, elanul s-a prăbuşit în râu. Curentul l-a purtat 30 de metri în aval, înainte ca doi lupi să tragă masculul inert la apă mică.
