Există undeva o mică broșură intitulată „De ce nu te spovedești?", broșură scrisă de părintele franciscan Iosif Tălmăcel în anul 1936 și care conține câteva din motivele deseori invocate de către cei care nu se spovedesc. În cele ce urmează vă invit să vedem împreună câteva din aceste motive, deoarece din răspunsurile oferite de părintele Iosif avem multe de învățat și noi, cei de astăzi, care obișnuim uneori să ne numim oameni moderni, înaintați, dar, poate, uneori, din păcate, trebuie să recunoaștem, înaintași doar cu progresul științific și tehnic, doar în cele ce țin de trup, dar nu și în cele spirituale.
- De ce nu te spovedești?
- M-aș spovedi, dar nu am timp?
- Nu ai timp?... Te rog spune aceste vorbe mai încet, să te aud numai eu, căci de te-or auzi și alții, vor începe să râdă în hohote și nu de alta, dar mi-ar fi mie rușine de rușinea dumneatale... Nu ai timp?... Dar pentru a mânca, și chiar de mai multe ori pe zi, găsești timp?... Nu ai timp?... Dar pentru a sta de vorbă fără rost cu prietenii ceasuri întregi, pentru a merge la plimbare, pentru a merge la cinematograf, pentru a merge la vânătoare, pentru a învârti diferite afaceri, mai mult sau mai puțin cinstite, găsești timp destul? Scuza că nu ai timp e o scuză proastă și te rog să n-o mai aduci niciodată. Mai bine spune că nu vrei, căci omul când vrea găsește întotdeauna timp, mai ales când e vorba de un interes mare. Și interesul cel mai mare pe care trebuie să-l aibă omul în viață este asigurarea mântuirii sufletului său.
- Nu mă spovedesc pentru că n-am nevoie; eu mă port bine și poate chiar mai bine decât atâția care se spovedesc des.
- Îmi pare foarte bine de cele ce-mi spui, numai să fie adevărat; dar mi-e teamă că minți. Nu ai nevoie de spovadă?... Păstrezi tu toate poruncile lui Dumnezeu și ale Bisericii?... Nu te-ai certat cu nimeni?... Nu ai invidiat pe nimeni?... Nu ai primit niciun gând rău?... Nu ai înjurat niciodată? Ai participat la Sfânta Liturghie în toate duminicile și sărbătorile de poruncă?... Ai postit întotdeuna când era zi de post?
Te-ai îngrijit bine de familie?... Ai fost modest în vorbe, gesturi și îmbrăcăminte?... Ai fost întotdeuna curat în dorințele tale?... Ți-ai îndeplinit cu exactitate toate îndatoririle stării tale? Te-ai împărtășit întotdeuna de Paști? Nu ai întrecut măsura în mâncare și mai ales în băutură?... etc... etc... etc...!!! E ușor a spune că te porți bine, dar văd că-ți este cam greu să răspunzi la întrebările ce ți le-am pus. Îmi spui că te porți poate chiar mai bine decât cei care se spovedesc des. Se poate, pentru că nu spovada deasă face pe om mai bun, ci spovada făcută bine.
- De ce să mă spovedesc?... Doar nu am furat, n-am stricat casa nimănui și n-am omorât pe nimeni!
- N-ai furat?... Dar oare nu ai vorbit de rău pe nimeni? Nu ai înșelat pe nimeni? Ai dat muncitorului plata precum se cuvenea? Ți-ai plătit toate datoriile la timp?... Ai dat înapoi lucrurile găsite? Vezi că se poate fura în mai multe feluri. Nu ai omorât pe nimeni?... Dar oare nu ai dat în viață niciun exemplu rău prin vorbele, faptele ori purtările tale?... Nu ai ispitit pe nimeni niciodată?...
- Nu mă spovedesc pentru simplul motiv că n-am niciun păcat.
- Foarte bine, mă simt fericit că am ocazia să stau de vorbă cu un sfânt. Ce spui, oare n-am putea începe procesul canonic pentru ca Biserica să te pună în rândul sfinților?... Dar bagă de seamă cum răspunzi, căci la procesele de canonizare este și un avocat poreclit „avocatul diavolului", care pune bețe în roate și găsește nod în papură și păr în ou. Tu spui că n-ai niciun păcat și sfântul Ioan ne spune că: „Dacă spunem că nu avem păcat, ne înșelăm pe noi înșine, iar adevărul nu este în noi" (1In 1,8). Cine dintre noi are dreptate?... Eu cred că sfântul Ioan, care vorbește în numele lui Dumnezeu... Și atunci?... Iată ce-ți spun eu: nu te mai codi atâta și spune ca vameșul din Evanghelie: „Dumnezeule, îndură-te de mine păcătosul!" (Lc 18,13).
- Nu mă spovedesc pentru o mie și una de motive.
- N-or fi tocmai atâtea motive, ci or fi ceva mai puține, și să mă ierți dacă o să te contrazic și le voi reduce numai la unul singur. Dumneata nu te spovedești pentru că nu vrei s-o rupi cu păcatul. Acesta este singurul și adevăratul motiv. Dumneata ca soț poate ai vreo legătură nepermisă ce nu vrei s-o rupi; ca om de afaceri poate ești încurcat cu ceva afaceri murdare, cu ceva escrocherii, cu delapidări de fonduri și știi că duhovnicul te va obliga să restitui și să repari daunele; ca tânăr cavaler crezând că tot ce zboară se și mănâncă, poate ești încurcat în chestii mai puțin cuviincioase și nu ai curajul să te desparți de unele persoane sau de anumite locuri, sau de anumite obiceiuri necuviincioase. Dumneata ca soție vrei să fii soție modernă, veșnic cu siluetă și fără griji și necazuri și de aceea, prin mijloace nepermise, cauți să nu ai copii sau să te descotorosești de ei, săvârșind crime ascunse. Lucrul acesta știi că este oprit de Dumnezeu și că duhovnicul nu-ți va da dezlegarea dacă nu te vei îndrepta. În felul acesta aș putea să înșir o mulțime de păcate asemănătoare, de care dumneata, oricine ai fi, nu ai curajul și nu vrei să te desparți.
- Mă voi spovedi mai târziu, mai spre bătrânețe.
- Ai vrea să spui că te vei spovedi în ceasul morții, dar nu ai curajul, pentru că gândul morții te-nfioară. Mai târziu?... Dar vei ajunge oare la acel târziu?... Nu amâna cu spovada, căci amânarea nu e bună; moartea te poate doborî pe neașteptate, fără chiar să ai timp să poți zice: „Doamne, iartă-mă."
Iată, așadar, cum toate motivele des invocate de cei care amână să facă o spovadă bună nu pot sta în picioare: sunt false motive. Să nu lăsăm așadar să treacă timpul postului fără a ne spovedi și împărtăși.
