Voi încerca, stimați cititori, ca în aceste episoade editoriale, găzduite de prestigioasa publicație „Cuvântul liber", să demontez un mit care s-a configurat tot mai mult în reprezentarea colectivă mondială și conștiințele celor care îi resimt efectele prin practicile sociale manifeste, cel al modelului societății deschise și a implicațiilor sale în plan social, economic, politic, militar și geopolitic. Pentru a înțelege acest mit și a demistifica această realitate socială cu impact social și geopolitic distructiv, voi devoala adevărul despre această construcție teoretică cu tendințe evidente de mitologizare și destructurare socială, denumită generic Societate deschisă, care, în mod paradoxal, escamotează multe adevăruri legate de obiectivele urmărite, obiectivate deja în practica social-istorică. De ce am emis o asemenea judecată asertorică despre acest model de a fi un mit prezent și viitor, emergent unei realități imaginare, false și cosmetizate prin retorica artizanilor ei, cred că este ușor de înțeles, cum tot la fel de ușor este să anticipăm că, pe lângă faptul că este o realitate fantasmagorică, cu intenții iluzorii declarate, prin efectele induse în prezent și viitor, este o realitate ce va reverbera mult timp, asemenea unui mit, care, deopotrivă, poate învrăjbi și dezvrăjbi mintea omului și umanitatea. Un asemenea model social cu incidență în plan geopolitic, nu este rezultatul exclusiv al voinței și invenției unor personalități, ci implică un registru cauzal complex și polimorf, de factură geografică, istorică, antropologică, religioasă, psihanalitică, psihologică, psihosociologică, organizațională, sociologică și geopolitică, apelând la autoritatea unor personalități de marcă din domeniile amintite, precum ar fi Bergson, Popper și Soros, ca să-i amintim doar pe cei mai reprezentativi gânditori la care se apelează în vederea demonstrării superiorității acestei paradigme sociologice și geopolitice, în raport cu celelalte tipuri de societăți, în primul rând cu societățile denumite generic societăți închise. În ceeea ce privește contribuția lui Bergson, aceasta este mai mult argumentativă - de susținere, acest model al societății deschise apărând în antiteză cu cel de societate tradițională închisă, care nu mai corespunde pe deplin profilului psihologic al individului din societatea modernă și, mai ales, al celei postmoderniste, bazată exclusiv pe libertate, inițiativă creatoare și tendințe centrifugale, adică spre o societate care în dinamica și evoluția sa creativă, manifestă vădite tendințe de globalizare, devenind o societate globală a umanității, după cum este evaluată de autorul citat. O societate dinamică, extrem de fluidă, care favorizează libertatea și spiritul creativ al indivizilor, fără a mai fi constrânși și încorsetați de structurile sociale oprimatoare ale societăților tradiționale și conservatoare, bazate pe normativism excesiv și birocratism centralizat, adică pe puterea statului în raport cu cetățeanul, dar și pe influențarea dinamicii personalității fiecăruia după modele normate și standardizate ce conduc spre uniformizare și omogenizare socială, ca proces social specific regimurilor totalitare și a societăților închise în general. De aceea, nu în mod întâmplător solul fertil și productiv al acestei construcții teoretice este regăsit în țările unde predomină capitalismul de tip liberal și protestant, în mod deosebit în acele sisteme politice unde este regăsit ca regim politic monarhia constituțională ereditară, după cum este Marea Britanie, dar și în țări care au devenit mari puteri, cum ar fi SUA, care s-a vrut și a devenit o putere mondială unipolară și prin contribuția reprezentanților acestui model geopolitic contemporan, în mod deosebit prin aportul nemijlocit al cetățeanului american de origine maghiară amintit. Așa cum voi încerca să demitizez acest mit al societății deschise, acest model nu este nici pe departe ceea ce se pretinde a fi, acest lucru rezultând din realitatea empirică, fiind suficient să facem trimitere doar la un singur nume dintre cei amintiți, și anume la miliardarul Ge. Soros, și la scopul urmărit prin binecunoscuta-i fundație ce-i poartă numele, asupra căreia voi reveni. În realitate, societatea deschisă este o societate pe care aș numi-o societate brauniană, în care cei mai mulți indivizi se zbat în mod haotic și instinctiv în vederea supraviețuirii lor și a speciei din care fac parte, și în care elitele de orice fel își exercită presiunea și dominația în igoranță și sfidare totală față de cei asupriți și dominați, amplificând inegalitatea și polarizarea socială de tip bipolar, și unde clasa mijlocie este ca și inexistentă. Este acea societate în care strategii ei urmăresc distrugerea infrastructurilor și a capitalului autohton în favoarea celui occidental prin structuri economice de tip corporatist, unde salariații autohtoni - români, în cazul societății românești, au devenit slugi ale acestor magnați și a domeniilor acestora, care spoliază avuția națională a țărilor în care reprezentanții puterii exercitate prin intermediul acestor forme disimulate ale societății deschise și-a extins influența și puterea. În esență, în demonstrarea „superiorității" acestui model social față de cele tradiționale, Bergson aduce în primul rând argumente de ordin psihologic și psihanalitic, demonstrând că inteligența și spiritul creativ-novativ se dezvoltă mai bine în societățile deschise, bazate pe libertatea de gândire și acțiune a individului, ceea ce poate conduce la dezvoltarea cunoașterii dincolo de limitele impuse de sistemul educațional regăsit în societățile închise, ca societăți centralizate, omogenizate și uniformizate.
Nu voi insista asupra aportului adus de Bergson în configurarea acestui model și nici asupra mecanismuluui funcționării acestuia, ci voi menționa că după unele idei ce aparțin acestui filosof și psiholog s-a desprins o nouă formă de guvernare, cea de tip elitist, denumită inginerie socială graduală, sinonimă cu ceea ce astăzi este desemnat prin guvernul de tehnocrați, guvern care ar trebui să reunească elita specialiștilor și nu pe acei indivizi ce răspund unor comenzi din afară, cum se întâmplă la noi în prezent, pe care i-aș denumi tehnocrați de serviciu, ca să nu spun trădători. Spre deosebire de grupurile naturale, unde putem să le includem și pe cele politice, dominate de instinct politic și interese de grup, în cadrul grupurilor elitiste-tehnocrate, predomină dezinteresul și iresponsabilitatea politică, reprezentanții acestora nefiind subordonați în activitatea lor managerială unor interese de factură politică din interior, ci unor comenzi politice din afară, putând ușor aluneca spre autoritarism excesiv și dictatură, după cum se urmărește și la noi, primul stadiu fiind regimul politic prezidențial. În contradicție cu aceste finalități politice, Bergson consideă societățile deschise ca a fi acele societăți care oferă indivizilor posibilitatea să își demonstreze „genialitatea" lor, deschizând în acest mod calea spre o cunoaștere superioară, nerămânând încorsetați în adevăruri absolute insurmontabile ce pun presiuni asupra progresului gândirii și cunoașterii, în general. Așadar, prin filosofia sa socială, Bergson identifică un model evolutiv al societăților umane, cel al societăți deschise, în care instinctul și inteligența sau articulat pe parcursul istoriei, ambele având rolul de a aduna și socializa indivizii în anumite comunități sociale, cum sunt societățile închise și deschise. Dacă primele forme se bazează mai mult pe forța unui impuls imprimat de natura ființei umane și a grupul aparținător, modelul societății deschise are la bază inteligența creativă care stimulează libertatea și inițiativa indivizilor, astfel că în aceste societăți statul își va pierde rolul și funcțiile sale represive, în favoarea libertății și ale spiritului civic. Într-un asemenea context social-liberal, este promovat rolul individului în societate și nu pe cel al instituțiilor, astfel că acest model predispune spre o societate antisistem și nu spre o societate tradițională închisă.
(va urma)
