A apărut cea de-a III-a ediție a „Istoriei Transilvaniei", în trei volume (până la 1541, de la 1541 până la 1711, de la 1711 până la 1918), coordonatori fiind Ioan-Aurel Pop și Thomas Nägler, cu contribuția următorilor autori: Mihai Bărbulescu, Anton D. Dörner, Ioan Glodariu, Thomas Nägler, Grigor P. Pop, Ioan-Aurel-Pop, Mihai Rotea și Valentin Vasiliu. Cea de-a treia ediție a apărut în anul 2016, sub egida Academiei Române (Centrul de Studii Transilvane Cluj-Napoca) și a Editurii Episcopiei Devei și Hunedoarei, cu un „Cuvânt preliminar" semnat de academician, prof. univ. dr. Ioan-Aurel Pop, directorul Centrului de Studii Transilvane, rectorul Universității „Babeș-Bolyai", din care redăm câteva părți semnificative și explicative: „O nouă Istorie a Transilvaniei poate să-i surprindă pe unii sau să fie considerată un eveniment absolut normal de către alții. Cei dintâi se pot întreba în chip oarecum justificat, dacă mai are rost investigarea trecutului, în general cunoscut, al acestei regiuni, din moment ce s-au făcut mai ales interpretări pro domo, în funcție de naționalitatea autorilor, de pe pozițiile partizane ale istoriografilor - maghiară, română și germană. În același timp, acești sceptici pot constata că au fost și autori din afara spațiului aflat în atenție, cu alte cuvinte, neutri, care au scris copios despre Transilvania (…) În acest context, tentativa de față își propune să integreze, în cadrul unei sinteze, cercetările recente, să valorifice sursele descoperite și publicate în ultimele decenii și să aducă la zi interpretările privitoare la trecutul Transilvaniei. (…) Factorul politic și militar a încercat și, în parte, a reușit, să-i coaguleze pe locuitorii atât de diferiți ai țării, luând anumite măsuri de uniformizare, dar ardelenii au rămas profund diferiți, după criterii etnico-lingvistice, confesionale și chiar teritoriale (…) Transilvania, românească în proporție de circa 75%, aparține, în chip firesc, României, dar și noii Europe pe cale de a se face. De aceea, vechile crispări și obsesii legate de „dreptul istoric" sunt doar o amintire a trecutului (…) Trecutul nu poate fi schimbat; el este un dat obiectiv care a fost. Dar poate fi schimbată imaginea actuală despre trecut, iar dacă imaginea cea nouă se apropie mai mult de adevăr, atunci efortul este binevenit."
Autori români, maghiari, germani au fost chemați, ca profesioniști în domeniul fiecăruia, să contribuie, în urma cercetărilor, la această „Istorie a Transilvaniei" scrisă în numele adevărului. Mai ales acum, în perioada de după 1990, când au apărut, mai ales într-o țară vecină, alte „istorii" ale Transilvaniei, falsuri penibile ale acestor timpuri. Despre Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș, despre spațiul carpatic, cel de dealuri, cel de câmpie, contribuie, cu necesarele caracteristici geografice, Grigor P. Pop, prof. univ. dr., la Universitatea „Babeș-Bolyai" din Cluj-Napoca, Mihai Rotea, cercetător științific, dr la Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca, cuprinzând preistoria, paleoliticul, epipaleoliticul, mezoliticul, epoca bronzului, iar profesorului univ. dr. al Universității „1 Decembrie 1918", Alba Iulia, Valentin Vasiliev, revenindu-i partea referitoare la prima epocă a fierului. Ioan Glodariu, prof. univ. dr. la Universitatea „Babeș-Bolyai" din Cluj-Napoca, se ocupă de „Istoria și civilizația dacilor", cuprinzând „Regatul dac", „Războiul daco-roman". Membru corespondent al Academiei Române, Mihai Bărbulescu, prof. univ. dr. la Universitatea din Cluj-Napoca, dedică acestei istorii interesante pagini despre Transilvania și Banatul în epoca romană, migrațiile barbare. Thomas Nägler, prof. univ. dr. la Universitatea „Lucian Blaga" din Sibiu, aduce date despre încheierea procesului de etnogeneză a românilor, pătrunderea ungurilor la răsărit de Tisa, etapele cuceririi Transilvaniei de către maghiari, invazia mongolă. Despre Transilvania în secolul al XIV-lea și în prima jumătate a secolului al XV-lea (circa 1300-1456), despre Voievodatul Transilvaniei și demnitatea de voievod, Biserică și cultură, Ioan (Iancu) de Hunedoara, erou al creștinătății, aduce interesante informații, de mare importanță istorică și documentară, Ioan-Aurel Pop, academician, prof. univ. dr., directorul Centrului de Studii Transilvane, rectorul Universității „Babeș-Bolyai" din Cluj-Napoca. Cercetătorului științific, dr., la Institutul de Istorie „George Barițiu" al Academiei Române, din Cluj-Napoca, Anton D. Dörner i-a revenit partea referitoare la Matia Corvinul și tendințele sale de centralizare (1457-1490), la războiul țărănesc condus de Gheorghe Doja.
Coordonatorii celui de-al doilea volum din „Istoria Transilvaniei (1541-1711)", Ioan-Aurel Pop, Thomas Nägler și Magyari Andras, ediție apărută cu binecuvântarea Presfințitului Părinte Gurie, episcopul Devei și al Hunedoarei, îi cuprind cercetările lui Călin Felezeu (Cadrul politic internațional: 1541-1699), Ioan-Aurel Pop („Mihai Viteazul și Transilvania"), alături de Szegedi Edit, Susana Andea, Anton Dörner, Rusz-Fagarasi Enikö, Ionuț Costea, Ovidiu Ghitta, Magyari Andeas, Doru Radosav, Kovacs Andreas, profesori universitari doctori, academicieni, conferențiari universitari, cercetători științifici principali, cu contribuții esențiale privind „Constituirea și evoluția principatului Transilvaniei (1541-1690)"; „Geneza principatului transilvan"; „Dietele"; „Reforma în Transilvania", „Confesionalizarea"; „Biserica Ortodoxă din Transilvania" (secolul al XVI-lea - a doua jumătate a secolului al XVII-lea); „Cultura românilor în a doua jumătate a secolului al XVI-lea"; „Cultura maghiară și săsească în secolul al XVI-lea"; „Ocuparea militară a Transilvaniei la sfârșitul secolului al XVII-lea", „Războiul curuților și Pacea de la Satu Mare" etc.
Al treilea volum din „Istoria Transilvaniei" (coordonatori Ioan-Aurel Pop, Thomas Nägler și Magyari Andras), cuprinzând evenimentele istorice de la 1711 până la 1918, îi are ca autori pe Nicolae Boeșan, Ioan Bolovan, Ionuț Costea, Csucsuja Istvan, Anton D. Dörner, Rudolf Graf, Ladislau Gyémant, Lukacs Olga, Ioan Lumperdean, Magyari Andras, Liviu Maior, Thomas Nägler, Ioan-Aurel Pop, Marius Porumb, Vasile Vesa, academicieni, cercetători științifici principali, profesori universitari doctori la universitățile din Cluj-Napoca și Sibiu. Un „cuvânt preliminar" al academicianului Ioan-Aurel Pop aduce lămuriri asupra acestui cel de-al treilea, cel mai cuprinzător volum, „ajuns la capătul întreprinderii pe care am primit-o în urmă cu mulți ani și care s-a dovedit mai anevoioasă decât credeam" - precizează Ioan-Aurel Pop. „Volumul al treilea - spune Ioan-Aurel Pop - începe cu impunerea temeinică a autorității habsburgice asupra Transilvaniei și sfârșește cu Unirea Transilvaniei cu România. Este o istorie de peste trei secole, atipică, într-un fel, sub aspect cronologic pentru care am optat (…) Materia tratată a fost mai complicată și mai delicată decât în volumele precedente (…) Nu a fost simplu și nu s-a reușit întotdeauna, fiindcă, așa cum spuneam, punctele de vedere ale istoriografilor transilvăneni nu concordă în legătură cu mai multe aspecte ale istoriei secolelor XVIII-XX. Acolo unde deosebirile de vederi sunt evidente și greu de conciliat - cazul politicii habsburgice, revolta condusă de Horea, Supplex Libellus Valachorum, Revoluția de la 1848-1849, regimul liberal, dualismul austro-ungar, Primul Război Mondial, Unirea de la 1918 etc. - coordonatorii au preferat să dea, de cele mai multe ori, principalele puncte de vedere, fără privilegierea unuia sau altuia (…) Această istorie îndeamnă la cunoaștere în locul ignoranței, la prețuire în locul urii sau indiferenței și, mai ales, la conviețuire egală, în locul confruntării și discriminării, într-o lume în care toți trebuie să avem un loc demn. Tinzând la aceasta, nu am înfrumusețat, deloc, trecutul, doar spre a răspunde unor comandamente ale prezentului, ci l-am înfățișat, pe cât este de omenește posibil, așa cum a fost. Adică, frumos și sublim, brutal și sângeros ori, pur și simplu, oarecare, ca viața…".
De reținut, prin importanța lor, capitolele: „Statutul juridic al Transilvaniei"; „Biserică și stat la români"; „Cultura românească, până la Școala Ardeleană"; „Luminile și pașoptismul"; „Cultura maghiară"; „Cultura săsească"; „Arta"; „Răscoala lui Horea (1784)"; „Supplex Libellus Valachorum"; „Epoca renașterii naționale"; „Revoluția de la 1848-1849 în Transilvania"; „Transilvania între Revoluție și Unirea din 1918"; „Regimul neoabsolutist, dualismul austro-ungar"; „Cazul românilor"; „Cazul maghiarilor"; „Cazul sașilor"; „Cazul evreilor"; „Transilvania în timpul Primului Război Mondial"; „Biserică și stat"; „Cultura"; „Unirea Transilvaniei cu România"; „Transilvania la Conferința de Pace din anii 1919-1920".
În postfața celui de-al treilea volum al „Istoriei Transilvaniei", academicianul-coordonator Ioan-Aurel Pop precizează: „Unirea Transilvaniei cu România, în 1918, - după ce, anterior, în același an, se uniseră Basarabia și Bucovina - este parte a unui mare proces european de transformare a vechiului continent, petrecut la finele Primului Război Mondial (…) Firește, opinia publică din România vedea doar împlinirea visului Marii Uniri și faptul că toți românii, „de la Nistru pân' la Tisa", trăiam pentru prima oară în același stat național, românesc. «Se împlinise visul lui Mihai Viteazul!» - clamau, majoritatea foarte sincer, oamenii politici, intelectualii, țăranii (…) Transilvania este astăzi parte a României și a Europei în același timp, dar, mai presus de toate, este patria primitoare a tuturor locuitorilor săi."
Tocmai de aceea - spune acad. Ioan-Aurel Pop - „mesajul acestei lucrări este generos: trecutul trebuie cunoscut nu pentru incriminare și răzbunare, ci pentru destindere și înțelegere."
P.S. Trebuie să precizez că rândurile de mai sus sunt doar un semnal, o prezentare sumară a „Istoriei Transilvaniei", eveniment editorial de prim-rang în contextul culturii și istoriei românești, și nu o recenzie a celor trei volume! O precizare absolut necesară!
