Aurel Gheorghe este un autor evanghelic fascinant, din Târgovişte, care şi-a dedicat întreaga viaţă şi operă în scris... aşteptării revenirii Domnului Hristos şi Învierii celor plecaţi!
Reţin, din cartea sa „Fericita noastră nădejde. Răpirea Bisericii", capitolele „Daniel şi cei trei tineri din Babilon". Întreaga carte Daniel este profetică, se ştie că subiectul este foarte greu de descifrat, de aceea există nenumărate cărţi şi variante de interpretare.
Aurel Gheorghe, misionarul care umblă în întreaga lume, dar şi scrie despre speranţa Învierii, aminteşte în cartea sa despre sfinţi mai puţin cunoscuţi, dar care merită evocaţi.
Biserica din primele secole Îl aştepta pe Domnul să vină, pentru a o lua în Casa Tatălui Ceresc. Irineu din Smirna, Ciprian din Cartagina, Efrem Sirul din Siria sunt sfinţi care au crezut în „harpazo", răpirea credincioşilor. În cartea „În vremurile de pe urmă", diaconul Efrem a anunţat fraţilor creştini din vremea sa apropiata revenire a Domnului Iisus. Evul Mediu a aruncat în obscuritate învăţăturile de bază ale creştinismului, dar Reforma a dus la redescoperirea doctrinei despre răpirea Bisericii. Sunt menţionaţi Joseph Mede - autor creştin englez trăitor la câteva zeci de ani de la începerea Reformei, Morgan Edwards (Ţara Galilor), John Nelson Darby, londonez/irlandez, cu aleasă educaţie, cu studii la Şcoala din Westminster şi Colegiul „Trinity" din Dublin. Convertit în timpul studiilor universitare, a simţit tot mai mult dorinţa de a se dedica în întregime lui Dumezeu şi a-i ajuta pe cei din jur. La numai 25 de ani, ajunge diacon al Bisericii Anglicane, şi după
doar un an devine preot. Despre Cronologia evenimentelor finale începe să scrie chiar în „Vechiul Testament - Primele 69 de săptămâni din Daniel", cap. 9. „Perioada Bisericii în epoca harului" este următorul capitol din carte - „Necazul lui Iacov (Israel)", „Venirea Domnului cu slavă pe Pământ", „Împărăţia de 1000 de ani".
Parte a cărţii relatează despre „Ziua Domnului, timpul necazului lumii întregi", „Ziua Domnului, cea mai utilizată denumire din Vechiul Testament". Este anunţată o perioadă în care Dumnezeu va judeca lumea şi va aşeza Împărăţia lui Messia pe Pământ. „Ziua cea mare a Domnului este aproape şi vine în graba mare! Ziua aceea este o zi de mânie, o zi de necaz şi groază, de pustiire şi de nimicire, întuneric şi negură, nori şi întunecime, o zi în care vor răsuna trâmbiţele şi strigătele de război împotriva cetăţilor întărite şi turnurilor înalte." Domnul Iisus a spus că va veni pentru ai Săi pe neaşteptate (doctrina iminenţei).
Ultimele capitole sunt „Vegherea şi pledoaria pentru o trezire adevărată, în ceasul din urmă al Istoriei". „Lucrurile care se întâmplă în fiecare zi ne confirmă foarte clar că ziua se apropie. Toate spun acelaşi lucru, cu o voce din ce în ce mai puternică, Vine Domnul! Biserica Lui trebuie să se pregătească plină de bucurie şi să strige cu dragoste fierbinte: Maranatha! Amin! Vino, Doamne Isuse! Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine. În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu să fiţi şi voi. (Ioan 14/1,3)".
