Conducătorii Ungariei îşi „intoxică" electoratul cu gaze româneşti

Gazele ce vor fi extrase din Marea Neagră vor alimenta exclusiv casele şi industria ungurilor? România va beneficia în vreun fel de ele, dincolo de încasarea redevenţelor şi a taxelor de tranzit?

Acestea sunt doar câteva din întrebările care se pun în ultima vreme, de când premierul ţării vecine, Viktor Orbán, a făcut următoarea declaraţie, în 9 februarie, ca o completare la faptul că anunţase, în prealabil, că trei companii din Ungaria au câştigat o licitaţie pentru gaze româneşti, ce vor fi extrase din Marea Neagră.

„În scurt timp vom semna un acord care ne va permite ca, în următorii 15 ani, să importăm peste patru miliarde metri cubi de gaze naturale din România", a spus Viktor Orbán, premierul Ungariei. „Era monopolului gazelor ruseşti va ajunge la final în Ungaria, deoarece vom putea să ne acoperim peste jumătate din importuri din alte surse, în acest caz din România", a adăugat premierul ungar.

Anterior, agenţia ungară de presă MTI anunţa că România va pune la punct condiţiile tehnice pentru exporturile de gaze naturale spre Ungaria până în 2020, în conformitate cu acordul semnat, în 7 februarie, la Bucureşti, de miniştrii de Externe din cele două ţări, Peter Szijjarto şi Teodor Meleşcanu.

Potrivit lui Peter Szijjarto, începând din anul 2022, cantităţi de gaze naturale extrase din Marea Neagră vor putea fi livrate Ungariei. Szijjarto a adăugat că firmele ungare şi-au rezervat deja întreaga capacitate de 4,4 miliarde metri cubi pe an a conductei de aprovizionare care leagă România de Ungaria. În replică, ministrul de Externe, Teodor Meleşcanu, a declarat referitor la întrevederea cu omologul său ungar, Peter Szijjarto, că nu a semnat niciun acord cu acesta şi că a convenit cu oficialul ungar ca discuţiile România-Ungaria „să se concentreze cu precădere pe ceea ce este bază solidă - pe relaţiile economice şi pe dezvoltarea acestor relaţii".

În ceea ce priveşte vânzarea gazelor naturale care urmează să fie extrase din platoul continental al Mării Negre, BSOG şi partenerii săi nu au încheiat contracte de vânzare a gazelor cu firme din Ungaria.

Mark Beacom, director, BSOG

Ce s-a semnat totuşi şi la ce se obligă România faţă de Ungaria, din 2022? Pe scurt, şi dincolo de declaraţiile lui Orbán, la mai nimic, iar declaraţiile acestuia cum că ungurii şi-ar fi antamat gaze româneşti pentru 15 ani trebuie puse mai degrabă în sfera politicului şi electoralului, pentru că ţara vecină are alegeri parlamentare în aprilie. Ce s-a întâmplat concret a fost o licitaţie de tip „open season" de rezervare de capacitate pentru perioada 2022-2037, încheiată cu succes, în sensul că întreaga capacitate oferită a fost cumpărată de trei firme ungureşti, după cum spune Orbán. Potrivit Transgaz, care avut o reacţie doar după ce opinia publică s-a inflamat cu privire la declaraţiile premierului ungar, nu şi la momentul organizării licitaţiei, „în perioada decembrie 2017-ianuarie 2018, companiile de transport a gazelor din România şi Ungaria (Transgaz si FGSZ) au organizat licitaţii pentru rezervarea unei capacităţi de transport al gazelor de aproximativ 3,73 miliarde mc gaze/an, prin conducta BRUA, pentru perioada 2022-2037 (încă 10% din capacitate ar urma să fie oferite ulterior), atât pe sensul de export, cât şi pe cel de import". Acelaşi lucru îl spune şi FGSZ, omologul Transgaz din Ungaria, care oferă, pentru Capital, şi cifrele, pe fiecare an, ai rezervării de capacitate.

Doar un „test" economic de 1 miliard de euro

Prin urmare, contractul încheiat între o entitate din România şi una din Ungaria nu se referă la cumpărarea de gaze româneşti de către vecini, ci la faptul că vor putea fi pompate în Sistemul Naţional de Transport al ungurilor, fără ca acest lucru să fie şi obligatoriu. Cu alte cuvinte, că investiţiile preconizate în extinderea capacităţii de transport a interconectorului Arad-Szeged de la 1,4 miliarde de metri cubi, în prezent, la 4,4 miliarde de metri cubi, la orizontul anului 2020, se justifică economic.

„Un test economic trecut", este declaraţia comună FGSZ şi Transgaz, trecută pe documentul care prezintă rezultatul defalcat al licitaţiei din decembrie. Iar cifrele par să justifice această concluzie. Documentul citat arată că, dacă toţi ofertanţii îşi vor menţine decizia de asumare a capacităţii pentru care au licitat, Transgaz va încasa 5,3 miliarde de lei, în 15 ani, adică circa 1,2 miliarde de euro.

Nici Transgaz, nici FGSZ nu fac publice numele celor trei firme care au ieşit câştigătoare la rezervarea de capacitate. Ce spun ungurii, prin vocea Edinei Lakatos, purtător de cuvânt al FGSZ, este că „informaţiile despre companii sunt confidenţiale. Procedura de Open Season continuă". De altfel, nici Ministerul Economiei, autoritatea tutelară a Transgaz, şi nici Ministerul Energiei, cu atribuţii directe în exploatarea rersurselor de hidorcarburi în România, nu au avut vreo reacţie pe subiect.

Americanii nu au semnat nimic cu firmele maghiare

Dacă mai era nevoie de vreo confirmare că acordul pentru gaze dintre România şi Ungaria nu se referă la vecini care să cumpere gazele din Marea Neagră este dat chiar de una dintre companiile care sunt aşteptate să extragă aceste gaze. Pentru că resursele aflate în subsolul Mării Negre nu mai aparţin statului român, care a cedat pe zeci de ani concesiunea perimetrelor unor consorţii de firme, ca Exxon-Petrom, Black Sea Oil&Gas sau LukOil-Romgaz.

Reprezentanţii BSOG, subsidiară a gigantului American Carlyle Group, ne-au precizat că nu a semnat vreun acord cu o firmă din Ungaria.

„Black Sea Oil & Gas SRL şi partenerii săi (printre care şi BERD - n.r.) sunt în curs de semnare a unui acord de rezervare de capacitate cu Transgaz pentru conectarea la SNT. Nu sunt avute în vedere alte modalităţi de rezervare a capacităţii de transport. În ceea ce priveşte vânzarea gazelor naturale care urmează să fie extrase din platoul continental al Mării Negre, BSOG şi partenerii săi nu au încheiat contracte de vânzare a gazelor cu firme din Ungaria", ne-a tranmis Mark Beacom, directorul firmei.

Iar BSOG este cea mai avansată în ceea ce priveşte posibilitatea începerii operaţiunilor de extracţie de gaze, oferind termene privind conectarea la SNT şi momentul posibil al începerii extracţiei. Exxon şi Petrom nu au avansat încă un astfel de termen, reprezentanţii consorţiului anunţând doar că, în acest an, ar putea anunţa decizia comercială de investiţie. Cât priveşte LukOil - Romgaz, niciun fel de anunţ privind o potenţială începere a exploatării unor rezerve de gaze estimate la 30 de miliarde de metri cubi nu a fost făcut.

Cu toate că premierul Ungariei a pomenit de un acord inexistent, probabil în scopuri electorale, totuşi declaraţiile acestuia se înscriu într-un joc mai amplu, de geostrategie, care implică, pe lângă România şi Ungaria, giganţi precum SUA, Rusia şi restul UE. În centrul acestei lupte se află BRUA, gazoductul care va duce gazele extrase de americani din Marea Neagră la Baumgarten, Austria, de unde vor fi livrate clienţilor finali. UE finanţează lucrările Transgaz din România cu 180 de milioane de euro, dintr-un total de 550 de milioane de euro.

Mai nou, Ungaria vrea să joace un rol major, anume de dispecer al gazelor, în locul Austriei, un anunţ în acest sens fiind făcut de vecini în luna iulie a anului trecut. FGSZ a anunţat că nu va permite ca BRUA să traverseze Ungaria, până în Austria, dorind ca dispecerizarea gazelor în regiune să se facă la Budapesta în loc de Viena. Anunţul a stârnit stupoare la Bruxelles, însă Comisia Europeană a dat asigurări că BRUA va continua totuşi în forma agreată de toate ţările semnatare ale acordului.

Lasă un comentariu