Mi-a fost drag, i-am fredonat cântecele, l-am admirat fără margini.
S-a născut la Paris, într-o familie de emigranți armeni săraci. Se numea, în realitate, Shahnourh Varinag Aznavourian și a început să cânte încă de la nouă ani. Curând și-a prescurtat numele și a rămas în conștiința lumii ca... Aznavour. Norocul i-a surâs prima dată când Edith Piaf l-a auzit cântând și, dându-și seama de calitățile lui artistice, l-a luat să cânte împreună într-un turneu în Franța și SUA.
Adesea considerat “Frank Sinatra al Franței”, avea să devină celebru și admirat în toată lumea pentru cele peste 1.000 de cântece frumoase, toate de dragoste, compuse în engleză, franceză, italiană, spaniolă, rusă...
După un recital la Casablanca, în 1956, publicul l-a ovaționat îndelung și l-a propulsat la rangul de vedetă. Pentru premiera sa la «Olympia», Aznavour a scris «Sur ma vie» (1956), care devine primul său mare șlagăr. De acum înainte contractele se vor succeda și, după o perioadă de trei luni la «Olympia», cariera sa va străluci cu adevărat la teatrul «Alhambra», unde compune «Je m'voyais deja» (1960).
A apărut în peste 60 de filme. Bun actor! Fermecător. A jucat alături de cele mai importante vedete ale ecranului.
De-a lungul carierei a vândut peste 100 milioane de discuri.
“În urma cutremurului ce a răvășit Armenia în 1988, a pus bazele unei fundații cu scopul de a ajuta zonele sinistrate, fundație numită «Aznavour pour l'Armenie». În onoarea sa, o piață din Erevan îi poartă numele, iar în Gyumri, orașul care a suferit cele mai multe pierderi de vieți omenești în cutremur, i s-a ridicat o statuie.
Din 1995, a fost numit ambasador al Armeniei pe lângă UNESCO, iar din 2009 ambasadorul Armeniei în Elveția, după ce a devenit cetățean armean, în decembrie 2008.
În 1997, a fost numit ofițer al Legiunii de Onoare și apoi Comandor, în 2004.”
În 1991 a concertat alături de Liza Minelli în spectacole susținute în New York, Washington, Toronto și Montreal.
În decembrie 1994 a susținut un concert excepțional la Viena alături de Placido Domingo. Patru ani mai târziu, în 1998, a efectuat un turneu de patru săptămâni pe Broadway, în New York, un eveniment unic pentru un artist francez.
A susținut, de asemenea, spectacole la Moscova, Kremlin și Sankt Petersburg. În 2004, a concertat la Palais des Congres, urmând apoi un turneu în Franța și Belgia.
Charles Aznavour s-a aflat și în România, în două rânduri, în 1964 și în 2004, filmând, la Palatul Cotroceni și la Sinaia, pentru producția de televiziune «Le pere Goriot», realizată de France 2, în colaborare cu TVR și Castel Film România.”
În 2011, Universitatea din Ierusalim i-a oferit Premiul Scopus, în cadrul unei ceremonii desfășurate la Teatrul Champs-Elysees din Paris. Distins «pentru activitatea sa ca om de cultură, dar și ca militant al cauzei armene», Charles Aznavour s-a alăturat, astfel, altor laureați, de-a lungul timpului, ai Premiului Scopus: filozoful francez Bernard Henri Lavy, actorul american Gregory Peck, cântărețul Frank Sinatra.
La 8 iulie 2013, în Armenia, la Erevan, a fost dezvelită o stea, în onoarea sa, în cadrul unei ceremonii oficiale.
Luni, agenția Reuters a transmis că cel căruia locuitorii mapamondului îi fredonau cântece precum: “Tous les visages de l'Amour”, “Hier encore”, “Les jours heureux”, “La Boheme”, “Que c'est triste”, “Non, je n'ai rien oublié”, “Il faut savoir”, “Toi et moi”, “Le Temps”, “Emmenez-moi”, “Ave Maria”, s-a înălțat la stele.
Avea 94 de ani și era ultimul mare cântăreț al Franței.
Parcă, pentru a-l călăuzi pe ultimul drum, Le Tour Eiffel și-a aprins în noapte toate luminile. Dar, dar, dar... citind îndurerată un comunicat transmis de Excelența sa Yury Asadov, directorul trustului presei rusești, către Casa Regală Armeană “Le grand chanteur et compositeur français d'origine arménienne Charles Aznavour est décédé aujourd'hui (05.22.1924-1.10.2018). Que son souvenir reste pour toujours! ...” mi-a reținut atenția motto-ul - profesiune de credință și de exemplaritate patriotică ale marelui dispărut. Mărturisirea tulburătoare a lui Charles Aznavour: “Deși m-am născut în Franța și am trăit toată viața în Paris, când am fost întrebat de unde sunt, am răspuns: sunt armean. Noi ne naștem armeni și armeni murim”.
N-a murit. A plecat să cânte cu îngerii. Fie-i amintirea veșnică!
