Departe de mine intenția de a fi ales titlul acestui articol de opinie și atitudine civică în scop oportunist, cum ușor s-ar putea crede, acesta putând cunoaște și alte denumiri acoperitoare, motivul real fiind cu totul de altă natură, constând în indignarea și revolta față de situația în care a ajuns societatea românească în prezent, prin haosul și anarhia care o domină. Desigur, punctul culminant este atins prin ceea ce s-a întâmplat la Caracal, eveniment asupra căruia este focalizată întreaga opinie publică, indignată și revoltată, față de care nu puteam să nu iau atitudine. Demers realizat prin acest articol tematic și analitic, prin care dincolo de perspectiva factologică, atât de dezbătută pe toate canalele mass-media, am încercat să sintetizez principalele cauze care au condus spre un asemenea deznodământ tragic. Evident, un asemenea eveniment cu rezonanță afectivă națională, nu s-a putut petrece în mod izolat și singular, ci într-un context favorabil, pe fondul altor fenomene, conjugate cu acestea, cum ar fi corupția, rețelele de trafic de persoane și de carne vie, prostituție, toate sub cupola a ceea ce este desemnat prin fenomenul social al crimei organizate. Fenomen ce comportă grave consecințe în plan social și individual, care așa cum voi arăta, implică alți factor ce țin de particularitățile caracteriale ale factorilor decidenți de la nivelul unor instituții ale statului, responsabili cu gestionarea acestui caz, și nu numai.
Particularități, care pe cei mai mulți dintre aceștia îi fac incompatibili cu competențele necesare, la care, pe lângă autoritatea profesională, se adaugă autoritatea deontologică, caracterizată nu prin iresponsabilitate, indolență, cinism, impostură și ipocrizie, adică prin tot ceea nu poate să-i facă eficienți în activitatea desfășurată, care necesită un înalt profesionalism, moralitate, vocație, dăruire, empatie, solicitudine, implicare responsabilă, integritate morală, în sinteză fiind spus, tot ceea ce în psihosociologie este desemnat prin atitudine și comportament asertiv. Cerințe profesionale și morale despre care nu poate fi vorba la lucrătorii acestor instituții, la care așa cum se poate observa și din acest caz-fenomen deja, predomină aroganța, tupeul nemărginit, blazarea, superficialitatea și delăsarea, constituite în limite caracteriale și profesionale care a inflamat opinia publică românească, și nu numai, creând o adevărată psihoză națională, avertizând chiar și asupra insecurității naționale!
Nu voi insista asupra aspectelor particulare ale acestui caz, a făcut-o și o va mai face încă mult timp de aici încolo mass-media, de aceea referințele mele sunt doar tangențiale cu aisbergul văzut, el fiind cu mult mai mare, mai adânc și mai misterios. Scopul scrierii acestor articole este acela de a scoate, pe cât posibil, acest aisberg din labirintul misterios al fenomenului criminalității organizate, în care plutește, și din întunericul adâncimii oceanului social și instituțional, și de a nu rămâne doar la nivel cazuistic sau jurnalistic, încercând să-l integrez într-un context structural și sistemic, și să nu-l izolez sau să-l decupez din acest ansamblu social integrator. Aceasta înseamnă că voi încerca să nu mă rezum doar la “copaci” - elementele constitutive implicate în fenomenul analizat, atât de mult analizate, și să nu văd “pădurea” de aceștia, ci dimpotrivă, voi încerca să surprind raportul de cauzalitate dintre aceste două elemente congruente și complementare sub raport cauzal, adică să ancorez fenomenul într-un tablou sinoptic generalizabil, care să permită înțelegerea celorlalte fenomene care au concurat la acest eveniment oribil ce ține de crima organizată, și nu doar de tarele psihopatologice ale “actorului” incriminat (un adevărat histrion!), care chiar dacă are un rol decisiv în “piesa jucată”, scenariul nu este nici “scris” și nici “regizat” de el, ci de unii experți în acest domeniu al criminalității. De aceea, putem anticipa că la această “piesă” și la acest “joc” au contribuit cu certitudine și alți factori favorizanți ce țin de corupție, rețele de trafic de persoane și crimă organizată, din țară și din afară, la care, după spusele altora, a făcut parte și acest criminal în serie, trecutul său infracțional fiind bogat și divers, după cum se pare, fiind concretizat în trafic de persoane, violuri, proxenetism etc., precum și prin starea alterată a sănătății sale psihice. La tot acest spectru cauzal, concură în mod indirect, contextul și conjunctura socio-politică și legislativă, pe care în mod conștient membrii acestor structuri mafiote au valorificat-o la maximum, și care se pot constitui într-un asemenea mediu criminogen favorizant, pe fondul cărora s-a putut desfășura întreaga activitate infracțională a tuturor membrilor rețelelor și clanurilor de interlopi care își împart teritoriul și influențele în țară și în străinătate, într-o asemenea structură fiind implicat și acest monstru din Caracal.
Asupra profilului personalității destructurate, dizarmonice și accentuate a acestui criminal, s-au pronunțat până la detaliu experții în domeniu, așa că nu voi mai insista, subscriind în totalitate opiniilor acestora și teoriei din acest domeniu complex. Ceea ce voi adăuga la cele spuse de acești psihiatri și psihologi, este că acest individ, cu un pronunțat profil de criminal de tip lombrosian, tipologie acordată după numele marelui criminalist și medic italian, Cesare Lombroso, în conformitate cu teoria care consider că criminalul are înnăscută tendința spre infracțiune, și că această tendință genotipală - ereditară, uneori, poate fi observabilă în cadrul trăsăturilor fizice ale feței, și nu de “lup singuratic”, care așa cum se știe, de cele mai multe ori “sfâșie prada” din turmă, cum se presupune că ar fi făcut și acesta cu ultima sa victimă, din cauza fricii), nu a acționat de unul singur, într-un mod haotic și nici arbitrar, ci în conexiune și interacțiune cu alții, aspecte la care voi reveni pe parcursul analizei.
(Va urma)
