Perioada de vârf a dezvoltării Combinatului Chimic Târnăveni au fost anii 1955-1975, anii marilor șantiere, avântul economic al țării luând o foarte mare amploare și, odată cu el, și cel al Combinatului chimic, implicit dezvoltarea orașului. Fondurile de investiții din acea perioadă, foarte consistente, acordate dezvoltării și modernizării platformei chimice, au permis construirea unor frumoase cartiere de locuințe care ne stau și astăzi mărturie: Nicolae Bălcescu, Poștei, Victoriei, CFR, Republicii. În apropierea întreprinderii, un cămin pentru nefamiliști cu 320 de locuințe și un bloc cu 60 de garsoniere pentru tinerii căsătoriți, o cantină la cele mai înalte standarde de funcționare și deservirea pentru angajați.
Au fost construite stadioane și popicăria “CHIMICA”. Pe acest stadion, cu un gazon de excepție, s-au format fotbaliști de mare notorietate care apoi au jucat la echipa divizionară “A”,
ASA Târgu-Mureș, exemplele sunt numeroase: Vunvunlea, Unchiaș, Bozeșan, Fazekaș, Stoica, precum și excelentul Ladislau Bölöni, mulți ani prezent în echipa națională a României, ulterior antrenorul acesteia, bine cunoscut în Europa și lumea fotbalistică de pe mapamond. Echipa de juniori a CHIMICII a jucat o finală a Campionatului Național, iar echipa de seniori “CHIMICA” a făcut furori în campionatul diviziei “B”. Au existat echipe de popice divizionare masculine și feminine, echipe de handbal și volei, tenis de masă și câmp. Ce timpuri!
Îmi amintesc cu mare plăcere din vremea tinereții mele de echipa de Rugby a Târnăveniului (1950-1953), componentă a primului eșalon, jucând cu echipe de renume din țară, celebrele Dinamo și CCA București. Echipa de hokey pe gheață era o prezență vie în campionatul regional, mare bucurie pe timpul iernii în rândul cetățenilor. Mișcarea cultural-sportivă (1950-1989) a fost susținută de un puternic sindicat, Sindicatul Combinatului Chimic, de-a lungul anilor condus de președinți onești atașați și dedicați mișcării sportive și activităților cultural-artistice, domnii: Hirișcău Victor, Pârjolea Ioan, Ganea Alexandru, Teodor Spinean, Vasile Blajan și în ultima perioadă, înaintea anului 1990, de colegul meu de școală Mathe Ștefan. Sindicatul din vremea aceea, prin Serviciul Administrativ și gospodăria anexă cu zeci de porci la activ, se îngrijea de buna aprovizionare și funcționare a cantinei combinatului, asigurarea mesei antidot, lapte și sifon pentru muncitorii aflați în fața cuptoarelor de Carbid, la temperaturi foarte înalte. În același timp, repartizarea apartamentelor nou construite celor care aveau nevoie de ele, în așa fel ca toată lumea să aibă locuință, condiții cât mai bune de viață și trimis copii la școală!
Pe timpurile acelea, activitatea cultural-sportivă era foarte importantă: Fanfara combinatului, creată în anul 1936, era prezentă la toate acțiunile orașului: sărbători naționale, divertisment și relaxare. A apărut taraful de muzică populară românească prin care a debutat fosta laborantă specializată în aparatură de sticlă pentru laborator, Veta Biriș, cântăreață de muzică populară românească, devenită celebră, cunoscută în toată țara și în afara ei, regină a muzicii populare românești de pe Valea Târnavelor. Glasul ei a răsunat miraculos pe marile scene ale lumii întregi, aducând faimă fostului Combinat chimic Târnăveni, de acolo de unde a plecat. Artista iubește și astăzi, cu sinceritate și tărie, Târnăveniul. Formația de Teatru Muncitoresc, construită încă din anul 1948 de către Vladimir Apostol, angajat al Secției CARBID, juristul Tiberiu Simion, și Nicolae Luca s-a remarcat de o manieră extraordinară în turnee prin țară și străinătate, jucând piese de mare succes semnate de M. Sebastian, V. Eftimiu, A. Baranga, T. Mușatescu. Mai târziu (1974-1975), conducerea formației a fost preluată și condusă de către Tiberiu Vulea, tehnician la atelierul de Proiectări, interpret și regizor, consultant și îndrumător fiind artistul târgumureșean Tr. Cristea.
Biblioteca Clubului Muncitoresc, plină tot timpul de cititori, conținea peste 2.000 de volume de beletristică și era înzestrată cu peste 5.000 de cărți tehnice și documente de mare valoare, în mare parte distruse de inundațiile din anul 1970.
Arta plastică a timpului a fost elocvent reprezentată de către pictorul Teodor Pompei, cel care, prin meșteșugul sudurii, a realizat opere de mare frumusețe: “Fata cu struguri”, “Dansatori”, “Carbidarul”. Lucrările sale: “Mihai Viteazul”, expusă la Sala Dalles din București, “Poveste”, văzută la Expoziția internațională de la Budapesta, “Purtata fetelor” prezentată la Zürich, Elveția. Tradiția și exemplul acestui inspirat artist este preluată și dusă mai departe de către artistul plastic Iuliu Moldovan, referent la Casa de Cultură “Mihai Eminescu” din Târnăveni, cunoscut prin lucrări de pictură de mare rafinament, în țară și în străinătate: Germania, Franța, Statele Unite, Australia.
(Va urma)
