După ce a ajuns în ceva mirositor și deloc agreabil la vedere, statul român zice că nu mai are bani de mărit salariile și pensiile promise de partidul anterior și cu oameni mândri de etnia datorată doar părinților. Ce nu vă spune statul român este cum dă cu nesimțire banii voștri pe sporurile unora, în funcție de salariul ălora, cu normele de hrană în funcție de culoarea uniformei, totul discriminatoriu față de angajații care lucrează la stat, fără a fi în condițiile amintite, ca să nu amintim că unele sporuri sunt vis și speranță la angajații, uneori exploatați, la privat. Luăm, ca exemplu, sporurile din sănătate, pentru condiții identice de muncă. Una ia doctorul, una ia asistentul, una ia femeia de serviciu, pentru că un bugetar fără creier a considerat că sporul trebuie acordat discriminatoriu, în funcție de salariu, singurul care este valoarea muncii. Astfel, avem un spor de 8.000 de lei la un medic, 1.500 la un asistent, 700 la o îngrijitoare, asta doar pentru condițiile de muncă identice. Asta înseamnă că un medic e de vreo 12 ori mai om, financiar vorbind, decât o îngrijitoare care are probabil vreo 12 vieți și nu o afectează sporul acordat la miștocăreală, la un salariu de 3.000! La norma de hrană avem, brusc, democrație, adică și medicul și îngrijitoarea au exact același beneficiu, 345 leuți, declarativ, din care se iau, lunar, banii pentru voucherele de vacanță obligatorii, ajutor de stat din salariile... bugetarilor.
Mergem la subiectul înghețarea salariilor, temă foarte tristă pentru angajații din spitale cu salarii mizerabile. Dar, stați, ăștia se aleg cu salariul și sporul înghețat, în timp ce medicii, asistenții, biochimiștii, fizicienii, alți fericiți ai pomenii de partid iau și în 2021, și în 2022 banii dați propagandistic de PSD! Ei au deja salariul înghețat, au primit brut dublul sau triplul salariului, din 2018, în fiecare zi, și nu poți compara un drept neacordat o dată pe an unui angajat, cu luxul unui angajat care a primit bani cu mărire în avans, 4 ani, și oricine ar dori să fie în pielea celor în halate, să ia banii umflați peste noapte și garantați, pe 4 ani, și fără să-i afecteze, ca pe alții, inflația, care numai ea este vreo 15 la sută în 4 ani! Tot la bugetari, dar la ăia în altfel de uniforme și care se pensionează ca și cum ar fi bolnavi, înainte de 50 de ani, cu contribuții penibile la bugetele de asigurări sociale: căutați norma de hrană și comparați-o cu cea a celor care nu sunt în armată, securitate, jandarmerie. Este că unii sunt de 2-3 ori mai oameni decât fraierii blocați la 345 lei? Căutați și sporurile unor obosiți via armată, MAI, SRI, angajați sau nu în poliții locale, cu norme de hrană nesimțite pentru pensionarii de stat care s-au întors la stat, ca bumerangul nesimțirii. E șocant că un pensionar de 47 e mai om decât un tânăr care nici nu poate urca în ierarhie din cauza pensionarilor reșapați sau aruncați de sistem pentru a livra informații politrucilor?
Concluzia este că statul român are încă bani, dar doar de aruncat, cum face de 31 de ani, pe sporurile unora, că sindicaliștilor care semnează contracte colective de muncă proaste sau mai proaste nu le pasă, deși și ei iau taxa de sindicat tot proporțională cu salariul fraierului, de regulă 1 la sută din brut, de parcă nu toți sindicaliștii sunt legal egali și că dacă dai de 5 ori mai mult ca un amărât vei avea de 5 ori mai bună protecție din partea sindicatului sau de 5 ori mai mult interes în a ți se obține răspuns pozitiv la doleanțe.
Și pe vremea comunismului erau sporuri, dar erau mai cu frică de Dumnezeu, paradoxal, comunismul fiind ateu de felul lui, stabilite în Legea 57/1974, Legea retribuirii după calitatea și cantitatea muncii și sărmanii comuniști nu auziseră de sporuri pentru primit în audiență, pentru urcat scări, pentru drum stricat, în cazul profesorilor, de covid, de calculator, de suprasolicitare psihică, de confidențialitate inventată, de praf, pentru titlu de doctor cumpărat de la vreo universitate obscură. În schimb, tovarășii taxau în funcție de salariu contribuția la partid, astfel că nu exista o democrație nici atunci. Cei cu venit până în 1.000 lei plăteau 0,5 la sută, cei cu venit până în 2.000 de lei plăteau 1 la sută, cei cu venit până în 3.000 lei plăteau 2 la sută și peste 3.000 de lei se plătea 3 la sută din brutul lunar, cum se scrie în lucrările congresului al X-lea al PCR.
