* “Nemo contra deum nisi deus ipsi”. Nimeni și nimic n-ar putea înfrânge pe Dumnezeu decât Dumnezeu însuși”. “Pe semne - învrăjbiți /De-o veșnicie Dumnezeu și cu satana /Au înțeles că e mai mare fiecare /Dacă-și întind în pace mâna. Și s-au împăcat /În mine: împreună picuratu-mi-au în suflet /Credința și iubirea și-ndoiala și minciuna”.
Lucian Blaga (1895-1961), filosof, poet, dramaturg, eseist, jurnalist, profesor universitar, academician, diplomat. Personalitate impunătoare și polivalentă a culturii interbelice, a marcat perioada respectivă prin elemente de originalitate compatibile cu înscrierea sa în universalitate. A fost al nouălea copil al unei familii de preoți. Debutează în revistele Tribuna și Românul, călătorește în Italia, unde caută cărți de filosofie și vizitând vestigiile istorice ale acestei țări. A urmat cursurile facultății de Teologie din Sibiu și Oradea. A studiat filosofia și biologia, la Universitatea de la Viena, obținând titlul de doctor în filosofie. În anul 1926 a intrat în diplomație, ocupând succesiv posturile de atașat cultural la legațiile din Varșovia, Praga, Lisabona, Berna, Viena, atașat și consilier de presă în Viena, Varșovia, Praga, subsecretar de stat la Ministerul de externe și ministru plenipotențiar al României în Portugalia (1938-1939)
***
* “Religia și metafizica nu pot fi înțelese de spirite necredincioase și, cu atât mai puțin, de spirite batjocoritoare și, cel mai puțin, de spirite răzbunătoare, și deloc de spirite telurice (terestre, lumești). Pe unii oameni îi ține în viață încrederea în Dumnezeu; pe alții tăria morală; pe alții curajul biologic, un fel de curaj fizic; pe alții încăpățânarea; pe alții orgoliul; pe alții, infantilismul (gândire copilărească); pe alții, iluzionarea; pe alții, aventurismul; pe alții, nesimțirea, platitudinea, amorfismul (lipsă de orientare)... Multe lucruri îi fac pe oameni să reziste la mizeria constituțională a vieții. Dar cu credința religioasă, chiar elementară, nu se poate compara nimic”.
Vasile Băncilă (1897-1979), filosof, pedagog, eseist, memorialist, epistolier, orator, metafizician român. Face parte din generația de aur a intelectualilor care au visat și realizat România Mare, jertfindu-se pentru acest ideal... el însuși fiind invalid din Primul Război Mondial. A avut un sistem filosofic originar și autentic românesc, fiind numit, la timpul respectiv, “cel mai fecund creator” al generației sale. Poetul Nichifor Crainic, referindu-se la stilul scrisului lui Vasile Băncilă, afirmă: “Este curat, nealambicat, provenind dintr-o onestitate intelectuală și a unei nealterate purități sufletești”. S-a simțit familiar în spații ca: “metafizica, logica, estetica, pedagogia, sociologia, filosofia culturii și a religiei”.
***
* “Niciun alt sistem de explicări științifice sau filosofice, nu dă omului o certitudine așa de absolută, ca cele religioase”.
Petre P. Negulescu (1872-1951), filosof și om politic român, membru titular al Academiei Române. A fost numit, de Titu Maiorescu, “Student eminent”. A fost profesor universitar la Iași. În anul 1927, a fost ales președintele Camerei Deputaților. Bombardamentele asupra Bucureștiului, din 1944, îi distrug casa și biblioteca. Se stinge din viață la 79 de ani, iar ultimii ani i-a trăit într-o sărăcie lucie, uitat și izgonit din Academia Română.
P.S. Arsenie Papacioc (1914-2011), preot duhovnic, starețul Mănăstirii Sf. Maria-Techirghiol, scriitor bisericesc, condamnat la 20 de ani în pușcăriile comuniste: “Omul, în fața duhovnicului, la taina sfintei spovedanii, trebuie să fie sincer.
N-ai nevoie să lași impresie bună duhovnicului. El se simte bine când îi spui cele mai urâte păcate, pentru că are bucuria că te-a ușurat și te-a scos din adânc de ape. Tu ești la doi metri adâncime în apă, de ce îi spui că ești numai la jumătate de centimentru. Spovedește-te curat. N-are nevoie duhovnicul să te lauzi tu pe tine. Și apoi vă mai spun ceva: duhovnicul este plin de har, știe, te simte dacă minți sau nu. Credeți că Dumnezeu a făcut duhovnic pe oricine? Și-atunci s-ar putea să-ți spună: de ce mă minți măi frate?
