Motto: “Dacă ar fi să regret că nu am venit mai devreme pe lume, aș face-o doar pentru că nu am apucat să-i cunosc pe cei doi români în care Dumnezeu a turnat har din belșug: autorul «Luceafărului», Eminescu, și pe cel al «Baladei pentru vioară», Porumbescu”. (Mihail Sadoveanu)
La 14 octombrie 1853, se naște în Șipotele Sucevei, Ciprian, fiul Emiliei și al preotului Iraclie Golembiovschi, unul dintre clericii patrioți ai Bucovinei. Devotat slujitor al Bisericii, părintele Iraclie era și un talentat scriitor. Unii l-au numit “Creangă al Bucovinei”. În limba polonă, “Golembiovschi” înseamnă “porumbel”. Numele “Porumbescu” a fost folosit mai întâi ca pseudonim, și apoi ca nume oficial.
Tânărul Ciprian a crescut într-o casă unde credința și cultura se învăluiau într-o armonioasă îmbrățișare. Micuțul Ciprian a început, de la vârsta de șase ani, studiul muzicii cu Carol Miculi, apoi vioara, la Ilișești, cu Simon Maier, continuând la Gimnaziul din Suceava, cu Ștefan Nosievici și, în particular, cu Anton Valentin și C. Schlötzer.
Pentru talentul deosebit al fiului său, preotul Iraclie a primit o vioară Amati, datând din anul 1626, de la un țigan bătrân, ca recunoștință pentru hrana dăruită lui și cetei sale de lăutari, în vremea secetei din 1866.
Cuprins de dragostea pentru valorile neamului său, adolescentul Ciprian, după unii biografi de-ai săi, a participat la sărbătorile organizate de societatea Culturală “Arboroasa”, la Mănăstirea Putna, din anul 1871, unde l-a cunoscut și s-a împrietenit cu o altă stea din constelația culturii române, luceafărul poeziei românești, Mihai Eminescu.
Între anii 1873-1877, a urmat cursurile Institutului Teologic din Cernăuți. În cadrul renumitei Facultăți de Teologie cernăuțene, Ciprian a primit noțiuni elementare de armonie și dirijat coral de la preotul Isidor Vorobchievici, renumitul profesor și compozitor bucovinean.
După terminarea facultății, tânărul teolog a fost întemnițat aproape trei luni pentru activitatea din cadrul societății “Arboroasa”, militantă pentru libertatea Bucovinei de sub dominație habsburgică. Detenția i-a șubrezit trupul firav. În condițiile inumane ale temniței, tuberculoza i s-a agravat. În timpul detenției și-a scris, însă, cele mai bune piese: “Rapsodia română pentru orchestră”, “Serenadă”, “La malurile Prutului”, “Altarul Mănăstirii Putna”, “Inimă de român”, “Gaudeamus igitur”, “Odă ostașilor români”.
În perioada 1879-1881, a urmat cursurile Conservatorului din Viena, susținut financiar și de mitropolitul Bucovinei de atunci, Silvestru Moraru Andreevici, iar acolo a studiat armonia cu Anton Bruckner și a primit noțiuni de la Franz Krenn despre muzica corală.
Dragostea pentru tot ce-i românesc l-a însoțit toată viața. A început să compună piese de o rară frumusețe și sensibilitate. La Cernăuți, a condus corul Societății culturale “Arboroasa”, iar la Viena, a dirijat corul Societății studențești “România Jună”. Aici, a scos, în anul 1880, colecția de 20 de piese corale și cântece la unison, reunite în “Colecțiune de cântece sociale pentru studenții români” (“Cântecul ginții latine”, “Cântecul tricolorului”, “Imnul Unirii” - “Pe-al nostru steag”, “La malurile Prutului”, “Altarul Mănăstirii Putna”).
Anul 1882 l-a găsit în țară, în Ardeal, ca profesor de muzică vocală la Școlile Române și dirijor la Biserica Neagră, iar între timp s-a înscris și la cursuri de filosofie în Viena și Cernăuți.
La 11 martie 1882, a avut loc premiera operetei sale “Crai nou”, în două acte, scrisă de Ciprian Porumbescu pe textul poeziei poetului Vasile Alecsandri și pusă în scenă pentru prima dată în sala festivă a Gimaziului Românesc din Brașov (astăzi Colegiul Național “Andrei Șaguna”), unde pentru scurtă vreme a fost profesor de muzică (1881-1883).
În 25 noiembrie 1882, a plecat în Italia, în stațiunea Nervi, pentru tratament, dar dorul de casă îl mistuia. Șederea în Italia nu i-a făcut mult bine: suferința i-a brăzdat ființa, obosit și îngândurat, Ciprian se întoarce la Stupca, acolo unde cântecele populare i-au legănat copilăria. A murit la 29 de ani, în satul natal, numit acum, în onoarea sa, “Ciprian Porumbescu”.
A fost unul dintre cei mai faimoși compozitori români ai vremii sale. Ziarele vremii chiar îl asemuiau cu Johann Strauss și Franz Liszt.
(Surse: Brendiș Toader și Marin Voican-Ghioroiu)
MARIANA CRISTESCU
