Octavian Goga (n. 1 aprilie 1881, Rășinari d. 7 mai 1938, Ciucea), poet român ardelean de altitudine, a fost politician, prim-ministru al României, din 28 decembrie 1937 până la 11 februarie 1938, și Membru al Academiei Române din anul 1920.
S-a născut la 1 aprilie 1881, în satul Rășinari, fiind fiul preotului ortodox Iosif Goga și al Aureliei, învățătoare. Între anii 1886-1890 a urmat Școala primară din satul natal, avându-l învățător pe Moise Frățilă, intelectual patriot, personajul posibil din poezia “Dascălul", așa cum sora sa, Victoria, stinsă din viață de timpuriu, a fost personajul din “Dăscălița".
În 1890, poetul s-a înscris la liceul de stat din Sibiu (actualul Liceu “Gheorghe Lazăr"), ale cărui cursuri le-a urmat până în 1899, când s-a transferat la liceul românesc din Brașov. La absolvirea liceului, în 1900, s-a înscris la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Budapesta, continuându-și studiile la Berlin și încheindu-le în 1904.
A debutat la aproape 17 ani cu o poezie, semnată “Tavi", în ziarul Tribuna din Sibiu. A publicat apoi poezii în revista “Familia", din Oradea (unde a debutat Mihai Eminescu) și în ziarele “Tribuna”și “Luceafărul".
În 1905, a apărut la Budapesta volumul “Poezii", al cărui debut editorial a constituit un adevărat eveniment literar, poetul impunându-se în conștiința opiniei publice. Criticul literar Ion Dodu Bălan aprecia că acest volum “înseamnă începutul unei noi epoci pentru sufletul nostru românesc", pentru că “nimeni n-a întrecut la noi vigoarea, puritatea și muzica limbii, bogăția colorilor, originalitatea ideilor, seninătatea concepțiilor, candoarea expresiilor și fondul sănătos național, ce se concentrează în aceste poezii".
Până la declanșarea Primului Război Mondial, Goga s-a impus ca ziarist strălucit prin articolele publicate în revista “Țara noastră", în ziarele “Epoca”și “Adevărul", în revistele “Flacăra”și “România", proza sa jurnalistică fiind comparabilă, stilistic și tematic, cu cea eminesciană.
În 1920, Goga a fost ales membru al Academiei Române, discursul de recepție fiind intitulat “Coșbuc".
În 1924, poetul a primit Premiul Național de poezie și Premiul “Mihail Sadoveanu”pentru proză.
Volume: “Poezii”(1905), “Ne cheamă pământul”(1909), “Din umbra zidurilor”(1913), “Cântece fără țară”(1916), “Din larg”(postum - 1939).
MARIANA CRISTESCU
