* “Credința pentru mine este și o practică, este și o interogație, pe care nu poți să o eviți atunci când întâlnești lucruri fundamentale pentru viața omenească: suferința, moartea, iubirea. Nu există credință fără practică și nu există o transmitere a credințelor fără interacțiunea dintre cei care cunosc mai mult și cei care cunosc mai puțin. Trăiește frumos. Transformă-ți mintea într-un palat îmbogățit de luminile credinței și nestematele culturii. Cultivă adevărul, noblețea și onoarea. Ai căzut? Zâmbește. În câteva ceasuri te poți ridica. Nu părăsi lupta la prima încercare. Stai drept și privește înainte. Posaci sau frustrați, risipim prea multe ceasuri în revolte derizorii și certuri prostești. Ne plângem excesiv, clevetind și mușcând din carnea aproapelui. Ce-ar fi să ne oprim din protestul la adresa lumii înconjurătoare și a creației lui Dumnezeu? Ce-ar fi să suspendăm, preț de 24 de ore, judecata necruțătoare a fratelui? În venerabila tradiție biblică, noțiunea de weekend nu exista, ci doar gândul omului credincios de-a cinsti ziua odihnei Domnului. Ce înseamnă Sabatul pentru evrei și ce a devenit, mai târziu, duminica pentru creștini? Curăția sufletului. Rememorarea strămoșilor. Anticiparea veșniciei.”
Neamțu Mihai (1978-), politician, teolog, intelectual, antreprenor, teoretician politic, teoretician al conspirației, profesor, scriitor.
***
* “În anul 1547 a fost încoronat ca rege al Angliei, Eduard al IV-lea. În ziua încoronării i s-au adus trei săbii, ca un simbol al celor trei regate care le avea Anglia de atunci și pe care tânărul rege avea să le cârmuiască. Mai lipsește o sabie! - a zis regele în clipa încoronării. Toți curtenii se tulburară la auzul acestor cuvinte și începură să se întrebe ce sabie mai lipsește. Atunci regele zise: «Mai lipsește Biblia, sabia Duhului Sfânt. Să o aduceți aici și să o puneți în fruntea celorlalte trei căci fără această sabie, cuvântul lui Dumnezeu, nu voi putea conduce Împărăția».
Eduard al IV-lea (1442-1483), Regele Angliei de la 4 martie 1461 până la 2 octombrie 1470 și din nou, de la 11 aprilie 1471 până la moartea sa. De la vârsta de 19 ani și-a expus priceperea militară remarcabilă. El avea un fizic deosebit și era descris ca fiind frumos și binevoitor. Înălțimea sa era estimată la 1,93 m, făcându-l cel mai înalt dintre monarhii englezi și scoțieni. În urma conflictului cunoscut sub numele de Războiul celor Două Roze, când tatăl său, Ducele de York, moare, el a moștenit toate revendicările. Cu sprijinul vărului său, Contele de Warwick, a învins pe Lancasteri într-o succesiune de bătălii. El și-a consolidat puterea cu o victorie decisivă în bătălia de la Towton, în cursul căreia armata Lancastrilor a fost practic ștearsă. Moare fiind posibil îmbolnăvit de pneumonie sau febră tifoidă, fără a fi exclusă otrava, în 9 aprilie 1483.
***
* “Într-o noapte foarte întunecoasă, un orb mergea pe drum, având pe umăr un ulcior plin cu apă și ținând în mână o lumânare. Un tânăr îngâmfat, care-l întâlni, fu mirat văzând pe acest orb ce-și lumina calea cu o lumânare. Nerod ce ești, - îi zise acesta - la ce-ți folosește această lumânare? Noaptea precum și ziua, întunericul ca și lumina nu sunt aceleași pentru tine? - Ba da - îi răspunse orbul - dar eu nu duc această lumânare pentru mine, ci pentru un îngâmfat ca tine, pentru ca să nu mă lovești și să-mi spargi ulciorul. Mândria este un păcat, iar așa cum spune Sf. Scriptură, să ne vedem noi mai întâi bârna din ochiul nostru, apoi să vedem paiul din ochiul fratelui nostru”
P.S. II Corinteni cap. 8, vers. 24: “Cel ce are dragoste dumnezeiască în inima lui, se poate cunoaște și după faptul că ajută altora în nevoilor lor”.
Cu dragoste creștinească,
PĂRINTELE ILIE
