Sincer să fiu m-a impresionat în mod deosebit luarea de poziție a consilierului UDMR, dr. Benedek István, la ultima ședință a Consiliului Local Municipal Târgu-Mureș, cu prilejul încheierii activității sale legislative. Am înțeles, de asemenea, că, domnia sa a pus punct activității politice, cel puțin în formula de consilier, practicată din 1989 încoace. Printre dezamăgirile și speranțele domniei sale, rostite cu această ocazie, după ce s-a derobat de haina de politician, rămânând doar cu cea de cetățean responsabil al urbei, ne-a fost dat să auzim o declarație pe care o așteptam, din această zonă, de foarte multă vreme, de prin anii '90 încoace. Iată esența acestui mesaj: „În viitor acest oraș să nu mai fie împărțit în două!" O vorbă testamentară extraordinară, un mesaj menit să stopeze agresiunea și confruntarea, să topească orice îngheț și să genereze acea căldură omnipotentă, de care au nevoie pentru a crește și se dezvolta nu numai celelalte viețuitoare, ci și comunitățile umane. Ceea ce ne întrebăm noi, este dacă acest mesaj, venit din partea unei remarcabile personalități științifice, va fi începutul dezghețului mult așteptat, în relațiile dintre românii și maghiarii târgumureșeni. Relații care, mai ales în timpul alegerilor locale, se acutizează nepermis de mult, prin grava greșeală pe care o săvârșim, cu toții, de a ne dori fiecare, ca primar, un ins din etnia proprie, fără a ne gândi dacă este suficient acest lucru, pentru a construi ceva durabil pentru comunitate. Dacă în cazul românilor acest imbold este generat, dintr-un sentiment de teamă, la maghiari, el are valențe mult mai puternice izvorâte din dorința de a domina cu orice preț. Slăbiciuni și neliniști, mai mari sau mai mici, și de o parte și de alta, care de fapt nu aduc nimic bun, dar care ne marchează viața în rău, motiv pentru care ele ar trebui eliminate, prin recâștigarea încrederii reciproce, a unora în ceilalți.
Maghiarii târgumureșeni de bună credință cred că sunt de acord că românii sunt mai aplecați spre găsirea unei căi de mijloc, de conciliere electorală, și acest lucru este dovedit de riscantele lor încercări de a-și pune mai mulți candidați la fotoliul de primar, nu doar unul singur. Acest lucru s-a petrecut mereu din 1992 încoace, în timp ce UDMR a mers tot timpul pe unul, cu o singură excepție. Bunăoară, ca să dăm un singur exemplu, în anul 2000, pe scena politică târgumureșeană, candidatul Dorin Florea s-a confruntat, în primul tur, cu 13 candidați, dintre care doar unul era maghiar. Democratizarea electorală a bătut atâta vreme pasul pe loc, și continuă să bată, datorită poziției inflexibile, inițial a UDMR, și apoi și a celorlalte formațiuni politice etnice, care obligă populația maghiară a municipiului Târgu-Mureș la practicarea votului etnic. O formulă pe cât de retrogradă pe atât de periculoasă, de degradantă chiar, prin ideea de separatism pe care o vehiculează și care feliază, din punct de vedere etnic, orașul în două. Din cauza acestor practici, în peisajul public se operează prea des cu formulele: „acesta-i român", „acesta-i maghiar", în loc de cea normală, de târgumureșean.
Din păcate, deși s-au scurs ceva ani de democrație, lucrurile nu s-au îmbunătățit, și nici nu se va întâmpla acest lucru atâta vreme cât marea parte a maghiarimii târgumureșene va trebui să „respire" prin porii lui Tökés Lászlo, Izsák Balázs și a altor extremiști, cărora nu le place nici îi ruptul capului traiul alături de români, ca și când lucrul acesta, al „mariajului", s-ar întâmpla doar de azi de ieri, nu de mai bine de o mie de ani. De unde atâta greață și neliniște, Dumnezeu știe! Poate că în atare situație, maghiarii, în general, și cei târgumureșeni, în special, îi vor da dreptate doctorului Benedek István, care, prin spusele pline de umanism și înțelepciune, va rămâne cu siguranță, în analele istoriei, drept pildă și pentru generațiile viitoare. Subscriu din toată inima însuflețitorului mesaj, pentru că a tânji după o viață prosperă și liniștită este firesc și normal, atât pentru maghiarii cât și pentru românii târgumureșeni. Iar cel mai bun lucru ar fi ca, într-adevăr: „În viitor, acest oraș să nu mai fie împărțit în două!" Și aceasta s-ar putea realiza prin voința majorității comune, chiar din acest an, începând cu data de 5 iunie.
Cei care vor citi aceste rânduri: români, dar mai ales maghiari, se vor întreba desigur: Ce vrea să spună autorul? Încotro bate? Răspunsul este simplu: renunțarea, în Târgu-Mureș, la votul etnic și introducerea valorii personale dovedite, drept criteriu de apreciere și selecție a oricărui demnitar, în speță primar. Atunci se naște o altă întrebare: „Bine, bine, voi, românii îl aveți pe Florea..."!
Într-adevăr, Florea a fost cândva al românilor, dar acum nu mai este. El este al târgumureșenilor, și lucrul acesta îl simt și o parte din românii care-l contestă, dar și majoritatea maghiarilor târgumureșeni care nu pot să nu recunoască și „mâna edilului-șef" în îndeplinirea multor deziderate pe plan local. Cu alte cuvinte, prin ceea ce a întreprins Dorin Florea în cele patru legislaturi în această urbe, el și-a câștigat dreptul de a fi primarul tuturor târgumureșenilor.
Din păcate, nu poți utiliza aceleași judecăți de valoare în cazul candidatului Soós Zoltán, care, nici mai mult nici mai puțin, și-a propus de la bun început, să elibereze orașul, de Dumnezeu știe de cine. De români? De țigani? Pentru că doar noi am mai rămas. De corupți este mai greu. Iar dacă coroborăm acest slogan cu ceea ce în decursul anilor s-a mai întâmplat prin urbe, cu alte lozinci și slogane incitatoare: „Plecați acasă opincarilor!; Voi dormiți în patul nostru!; Ținutul secuiesc nu-i România!" și multe altele, care de care mai amenințătoare și jignitoare la adresa românilor, putem vedea încotro bate vântul domniei sale. Dacă în oraș ai un primar, căruia îi stă mai mult capul la cum să pună la cale o epurare etnică, decât să facă viața întregii comunități mai civilizată, mai prosperă, iar în coaste pe alde Csibi Barna, care ne arată, simbolic, deocamdată, prin păpușa Avram Iancu, ce-i poate aștepta pe români, sau pe Szöcs Zoltán și Beke István, dornici chiar de acte de terorism, care plănuiesc chiar să arunce în aer o conductă de gaz, ca și când de la ea s-ar alimenta doar românii, putem avea imaginea grijii față de cine va urca peste puțin timp în fotoliul de primar al Târgu-Mureșului.
Dacă este, să zicem, ca între două rele să alegem răul cel mai mic, credem că suntem în asentimentul celor capabili să judece la rece și cu capul pe umeri că Dorin Florea este omul care ni se potrivește perioadei pe care o traversăm. Și pentru a dovedi acest lucru nu este nevoie de prea multă vorbă. Evoluția urbei, climatul de civilizație și de bună conviețuire care s-a instalat, și pe care unii ar dori să-l arunce în aer, sunt suficiente argumente pentru a-l reînvesti, democratic și electoral, în funcția de primar. O garanție care ne va permite în anii care urmează să reflectăm mai pe îndelete la destinul acestui oraș-problemă, unic în felul său în țară, dar care poate fi transformat prin voința alegătorilor de ambele etnii, „dacă acesta nu va mai rămâne împărțit în două", într-un model european de conviețuire interetnică.
