NE PLANGE CERUL SUPARAT,DAR NU NE SPALA DE PACATE!

Romania, acoperita de inundatii pe suprafete intinse, apare tot mai des in imagini cutremuratoare, care nu ne lasa insensibili la pierderile de vieti omenesti si nu numai. Cel mai greu, insa, este sa traiesti efectiv asemenea momente de groaza, cand viiturile de dimensiuni infernale te impietresc instant, innebunindu-ti miscarile si transformandu-ti oasele intr-un lichid consonant cu apa, inainte chiar de a putea sa te gandesti prin ce modalitate iti poti asigura supravietuirea. Martori ai unei ploi torentiale de mai bine de o ora, abatuta in 6 august asupra orasului nostru, ploaie care a maturat lacoma si oarba tot ce a prins in cale, ne gandim cu groaza la efectele posibile in sudul si sudvestul tarii, acolo unde se afla confluentele marilor rauri ale tarii si ne amintim indurerati ca cerul ne-a plans intruna tot anul. Ne-a plans in februarie, dupa caderile masive de zapada si deszapezirile bruste, ne-a plans in aprilie, cand judetul Teleorman a avut cel mai mult de suferit, ne-a plans in mai, cand Dunarea a iesit furioasa, inghitind peste 600 de hectare de teren din judetul Constanta, ne-a plans si-n iulie si o face din plin si in august. Batranii spun ca cerul si divinitatea sunt suparate pe noi, oamenii, pentru toate pacatele pe care le facem in existenta noastra, pentru lipsa de iubire, pentru lipsa de compasiune, de intelegere si pentru incapacitatea de a ne darui pe noi intru binele celorlalti. Exista si o explicatie pur stiintifica, cu siguranta, dar e dureros cum aceste fenomene meteorologice alarmante se tot repeta in ultimii ani, cu cele mai grave pierderi, acelea de vieti omenesti. Astfel de evenimente distrug familii si destine, mai usor decat o poate face orice altceva, iar acesta nu este un lucru simplu de trecut cu vederea. Ca nu a "tinut� un baraj, nu e o joaca! Barajele sunt construite tocmai in acest scop: ca sa "tina� apa, iar in momentul in care parametrii in care au fost construite nu corespund, este necesar a se lua masuri, cu toata responsabilitatea, in primul rand fata de vietile celor care traiesc in asemenea zone. Se arunca atatia bani pe tot felul de proiecte mai mult sau mai putin vizibile incat ne intrebam daca s-a gandit cineva la amenajarea bazinelor hidrografice ale tarii, pentru ca nu te poti juca cu natura si mai ales pentru ca, de cand lumea, asezarile omenesti au fost construite in apropierea apelor, tocmai pentru ca omul nu poate trai fara apa. Apa este un aliat, dar cu siguranta poate fi si dusman daca nu ai atitudinea potrivita fata de ea. Omul a fost inzestrat in primul rand cu intelepciune si aceasta si-a folosit-o mereu pentru a supravietui. Daca civilizatia a avansat, daca s-a creat o societate in care oamenii au considerat ca este mai bine ca niste alesi sa se ocupe de toate problemele legate de supravietuire si traiul fara griji, atunci, aceasta responsabilitate trebuie sa fie onorata cu cea mai profunda constientizare a dependentei celor multi de cei din frunte. Cea mai mare responsabilitate este cea legata de viata oamenilor, pe care avem obligatia cu totii sa o pretuim! Revarsarea apelor nu este doar un fenomen la care trebuie sa privesti detasat, din fata unui televizor, sa-ti exprimi compasiunea fata de cei afectati, dupa care sa-ti vezi de treaba ta, ci este inca un motiv ca sa te intrebi daca tu ai facut tot ce a stat in puterea ta pentru ca oricarui membru al societatii in care te desfasori sa-i fie bine, de la varful si pana la baza ei.

Lasă un comentariu