"IUBESTE-TI LIMBA SI APARA-TI NEAMUL!„

Conform prevederilor, de neinterpretat dupa bunavointa sau hachitele cuiva, ale Legii fundamentale a tarii � Constitutia, prin articolul 13, "In Romania, limba oficiala este limba romana�. Alaturi de Imnul de Stat, de Tricolor, de stema, simboluri ale acestui neam romanesc, de credinta noastra stramoseasca, limba natiunii trebuie aparata si respectata, cu sfintenie, de catre cei care conduc tara, de toti cei care s-au nascut si traiesc in ea. Deoarece, avem o singura limba, cum avem, in aceasta viata trecatoare, secunde de pamant ce suntem, firisoare de nisip in imensitatea acestei lumi, doar o singura mama. Limba noastra romaneasca, veche de cand neamul, in care se intelege bine tot romanul, de la Tulcea la Sighet, de la Giurgiu la Dorohoi, de la Chisinau la Timisoara, de la Galati la Oradea, este tezaurul pretios, acel "depozit sacru lasat de generatii trecute� noua, cei de azi, pe care � cum spunea G. Baritiu � "se intemeiaza nationalitatea�, "forta de coeziune a unui neam�, dupa o exprimare a lui Ion Bianu, "cea mai scumpa ereditate�, cum o definea Timotei Cipariu. Ca suflet al natiei, "expresie a ideilor, a sentimentelor, a gandirii�, cum marturisea un mare scriitor rus al secolului al XIX-lea, definita de Nicolae Iorga, pentru noi "fiinta vie care ne vine din timpurile cele mai indepartate ale trecutului nostru (�), cea mai scumpa mostenire a stramosilor.�

Acestea ar fi, selectiv, doar cateva argumente, pentru cateva intoarceri in timpurile acestea postdecembriste, involburate, tensionate, pline de intamplari neprevazute, de provocari puse la cale prin viclene scenarii de culise, din 1990 pana azi. Sa ne amintim doar de cele petrecute prin lunile ianuarie, februarie, martie 1990. Aflati in fata unui separatism scolar, continuat si azi, chiar cu o mai mare intensitate si inversunare, de UDMR-isti, in acea vreme a tulburarilor organizate din umbra, care vor atinge apogeul in zilele de 19-20 martie 1990, cand la Targu-Mures a curs sange, elevii targumureseni, printre ei aflandu-se si cei de la Liceul "Bolyai�, alungati, mai apoi, impreuna cu profesorii lor, in urma unui rusinos pact, dezonorant targ antiromanesc, intre UDMR si PSD, purtau pancartele: "Limba romana - acasa stapana!�. Romanii mureseni, romanii ardeleni erau ingrijorati, pe buna dreptate, atunci, ca si azi, ca nu cumva, in urma acelor scenarii abracadabrante, croite in Ardeal, dar si prin parsive cancelarii occidentale, "harta limbii romane sa devina mai mica decat cea a Romaniei�. Ceea ce urmareste, si azi, struto-camila UDMR � indeaproape sprijinita de PCM (Partidul Civic Maghiar), PPMT (Partidul Popular Maghiar din Transilvania), CNS (Consiliul National Secuiesc), CNMT (Consiliul National al Maghiarilor din Transilvania), Uniunea Tinerilor din cele 64 de Comitate �, dornica sa devina maghiara cea de-a doua limba oficiala in Statul Roman. Limba romana, limba mamei, trebuie aparata si cinstita cum se cuvine, ca "graiul neamului� � o spunea si George Cosbuc, poetul cu "satul in glas� �, "Graiul lor, de buna voie, / Nu l-au dat� inaintemergatorii nostri. El, ne-a fost furat, in vremuri involburate, pe meleagurile ardelene, prin vitregiile istoriei, prin maghiarizarea fortata a limbii si a credintei. Aici, in Gradina Maicii Domnului, dar si in "matca viforelor vietii�, istoricul si luptatorul Ioan Lupas, "cu acea suferinta educata a rabdarii si cu tacerea intelepciunii�, chemand sub stindardul ASTREI, cerea romanilor o "solidara munca� a celor jertfelnici pentru cauza culturii romanesti, a viitorului neamului nostru, deoarece noi traim "sub semnul limbii, legii si mosiei�, in legea stramoseasca a credintei in Biserica si in Bunul Dumnezeu, sub "asezamantul pravilei parintilor, mosilor si stramosilor�. Aici, straja la Portile Rasaritului, neamul nostru a mostenit acel "fond al natiunii�, acea "proprietate sfanta a unei natii�, "limba, ca un fagure de miere�, in rostirea Inaltului Domn al Limbii Romane si a Poeziei romanesti � Mihai Eminescu, "intru acea vesnica stralucire si individualizare� a limbii noastre romanesti. Aici, in acest avanpost al insulei latinitatii in oceanul slav, al "tarii inconjurate de romani�, a fost odraslit si Testamentul lui Ienachita Vacarescu: "Urmasilor mei Vacaresti, / Las voua mostenire / Cresterea limbii romanesti / Si-a patriei cinstire�, pe structurile de rezistenta ale dainuirii romanesti, si indemnul lui Simion Barnutiu: "Ramaneti credinciosi neamului si limbii noastre�, si poemul lui Alexe Mateevici "Limba noastra�, poetul mort, in august 1917, preot militar fiind pe frontul din Moldova, in luptele de la Marasesti din Primul Razboi Mondial. El, la cei 29 de ani, ne-a lasat un adevarat imn inchinat frumoasei noastre limbi romanesti: "Limba noastra-i o comoara / In adancuri infundata, / Un sirag de piatra rara / Pe mosie revarsata //�// Limba noastra-i numai cantec, / Doina dorurilor noastre, / Roi de fulgere ce spintec / Nouri negri, zari albastre / Limba noastra-i graiul painii, / Cand de vant se misca vara. / In rostirea ei, batranii, / Cu sudori, sfintita-au tara //�// Limba noastra-s vechi izvoade, / Povestiri din alte vremuri / Si, cetindu-le-nsirate, / Te-nfiori si te cutremuri //�// Limba noastra-i limba sfanta, / Limba vechilor cazanii, / Care-o plang si care-o canta / pe la vatra lor taranii //�// Rasari-va o comoara / In adancuri infundata, / Un sirag de piatra rara, / Pe mosie revarsata�. Intr-adevar, un maret imn inchinat limbii noastre romanesti!

Multe au mai fost scrierile inchinate limbii. Sa ne amintim doar de poezia "In limba ta�, a marelui poet Grigore Vieru: "In limba ta / Ti-e dor de mama / Si vinul e mai vin / Si pranzul e mai pranz. / Si doar in limba ta poti rade singur / Si doar in limba ta te poti opri din plans�. Tot un poet basarabean, acolo unde suferinta a fost mare, Petru Carare, considerandu-ne pe toti profund indatorati pe campurile de lupta ale existentei, sa aparam limba care ne da dainuire si vesnicie, exclama sub apasare bolsevica: "Eu nu ma las de limba noastra, / De limba noastra cea romana�; "De-ar fi, cumva-n moment de ceata, / Sa fiu lovit de-o soarta stramba, / Mai bine mut raman, o viata, / Decat lipsit de-a noastra limba. // Cat timp in lumea zgomotoasa / Va fi suflare omeneasca, / De-a pururi sfanta si frumoasa / Sa dainuiasca limba noastra�. Incheind cu cuvintele memorabile ale lui G. Sion "Mult e dulce si frumoasa / Limba ce-o vorbim, / Alta limba armonioasa ca ea nu gasim�, de fiecare data ne intoarcem pe caile amintirilor in trecut. Ei, inaintemergatorii nostri, din randul carora doar "pietre de mormant / Mai pastreaza-al lor cuvant�, mari patrioti, mari barbati ai neamului, care, cu cuvantul, uneori cu arma, au aparat neamul si limba romaneasca, s-au jertfit pentru limba noastra, pentru pastrarea si apararea ei, ne-au lasat aceste marturii ale dainuirii lor.

Ce fac, insa, oamenii politici, puternicii zilei de azi? Coplesiti de lasitati, de dezinteres total si chiar dispret fata de mostenirea spirituala a unui neam, fata de cultura, fata de limba oficiala a Statului Roman, de fapt ei tradeaza interesul national. Sa evocam doar un singur exemplu, suficient sa spuna totul despre un prezent postdecembrist care numai cinste nu le face. Este vorba, inainte de toate, despre demnitate! Despre verticalitate si mandrie nationala, de care atunci puternicii clipei romanesti n-au fost in stare sa dea minima dovada. In anul 1999, la semnarea "Cartei limbilor minoritare sau regionale�, care, dupa cum se stie, tine Romania intr-o hartuire continua, Franta a semnat documentul. Dar cu o conditie: insotind acea semnatura, imediat, cu o Declaratie, o adevarata lectie de demnitate, din care guvernantii nostri, ca de obicei, nu au invatat nimic! Guvernul Frantei, reiese din acea declaratie, nu recunoaste drepturile colective ale minoritatilor nationale, nu accepta, sub niciun fel, sub niciun motiv, folosirea limbilor minoritare, ci doar a unei singure limbi, a celei oficiale, franceza, in justitie, in administratie, in toate sectoarele publice. Si nu s-ar putea spune, tocmai despre Franta, ca nu are minoritati: algerieni, marocani, nemti, din toate neamurile! Nu se poate spune ca Franta nu-i o democratie reala! Limba franceza este obligatorie in absolut toate documentele oficiale. Acolo, in Franta, toti sunt doar cetateni francezi, exista o singura tara, o singura limba oficiala, un singur popor, un singur imn national, un singur steag. Atat! Iar "Republica Franceza este una si indivizibila�, cum scrie in acel document. Asa prevede Constitutia Frantei! Si nu s-a gasit pana acum vreun marocan, vreun algerian, vreun neamt (din Alsacia si Lorena) sa bata cu pumnul in masa si sa ceara, acolo, macar autonomia teritoriala a vreunui satuc, eliminarea din Constitutie a acelui articol care precizeaza ca "Republica Franceza este una si indivizibila�, cum cer pe la noi udemeristii, dusmanii Romaniei, eliminarea din Legea fundamentala a articolului 1: "Romania este stat national, suveran si independent, unitar si indivizibil�, si 13: "In Romania, limba oficiala este limba romana�. Sintagmele "popor francez� si "limba franceza� sunt de neatins! Dar sa venim ceva mai aproape de noi. Printr-o recenta lege, slovacii au decis, prin votul Parlamentului de la Bratislava, folosirea, in exclusivitate, ca limba de stat, oficiala, doar a limbii slovace. O lege cu prevederi clare in privinta interzicerii utilizarii in locuri publice a altei limbi, maghiara, decat a celei oficiale, de stat. Slovacia reprosa Ungariei ca "exporta nationalismul, iredentismul si sovinismul de peste Dunare�. Presedintele de atunci al Partidului National Slovac, Jan Slato, afirma ca "ungurii sunt o tumoare in coasta slovacilor, tumoare care ar trebui extirpata!�.

Din pacate, doar guvernantii romani nu vad aceasta "tumoare� canceroasa, autonomista de la noi, din ce in ce mai amenintatoare pentru integritatea, pentru unitatea Statului Roman! Surzi si orbi, guvernantii romani de azi se fac ca nu vad cum UDMR, dusmanii Romaniei, zi de zi dau cu tarnacopul revansard, iredentist, neorevizionist, extremist si sovin, la temelia Statului Roman, national si unitar, dorindu-i destructurarea. Culmea, ei, dusmanii, o fac din interior, parte la guvernare in Cabinetul Ponta! Acest premier Ponta care, dupa cum singur marturiseste, el nu poate fara UDMR la guvernare. Dovada ca, prin stradania lui, azi avem, dupa perioada de pomina, de trista amintire, a lui Kelemen Hunor, vicepremier, ministri, secretari de stat in guvernul pe care-l conduce, iar romanii se simt tot mai straini in propria lor tara. Ultima boroboata a lui Ponta este numirea, ca ministru al Culturii romanesti, in locul lui Kelemen Hunor, care, indirect, ataca Romania la Curtea Europeana de Justitie de la Luxemburg, a udemeristei Rozalia Biro, care ministru pe un post public afirma ca, in familia ei, nu exista "bipezi�, ministru care, � o spunea si Traian Basescu � nu stapaneste bine limba romana, habar nu are de dictionarul limbii oficiale a Romaniei. Iar premierul roman � cu toata opunerea presedintelui Traian Basescu, cel care a anuntat ca nu va fi de acord cu numirea ei, tocmai din motivele mai sus-aratate! � zice ca-i fata buna, ca doar este "numarul doi in UDMR�. Daca-i asa, si Rozsi este "numarul doi�, iar acesta-i pentru premier argumentul fundamental al numirii ei, atunci chiar ca-i vai de noi! Motiv serios sa ne amintim de acea intalnire, de pomina, dinainte de 1989, a marelui prozator Fanus Neagu, acea "fabrica de metafore�, "explozie a frumusetii�, si de cuvintele rostite dupa intalnirea cu Susana Gadea, la Consiliul Culturii Socialiste de atunci: "Nu mi-i frica de ministrul Culturii, ci de cultura ministrului!�. Cuvinte valabile si azi, in discutie fiind acest caz, intr-adevar, de pomina! Nu poti sa nu te intrebi, apoi, ce cauta acele fatuci pe la televiziuni, ce cauta insi si inse cu lacune catastrofale de cultura generala, in primul rand, care spun "doisprezece vaci�, "cei de acolo a hotarat�. Zau, ca-i prea de tot! Cultura, inteligenta, curata limba romaneasca ioc, adica deloc, intr-o invalmaseala derutanta de cuvinte aiurea si expresii straine, care sufoca limba romana. Care au fost, oare, criteriile de selectie?

Si cand te gandesti ca, in fata stricatorilor de limba, de pe la televiziuni, chiar de la cea publica, din Parlament, din Guvernul Romaniei, de prin presa, fostii senatori Adrian Paunescu si George Pruteanu doreau o lege pentru protejarea limbii romanesti, in zambetele ofensatoare si sfidatoare ale unor sfertodocti, cu o cultura nici pana la genunchiul broastei. Atunci, cei doi oameni de cultura n-au fost intelesi. Putini i-au inteles si i-au sprijinit, deoarece ei si cei care-i sfidau inca nu au auzit, nu aud si nu vor auzi vreodata indemnul: "Iubeste-ti limba si apara-ti neamul!�.

Lasă un comentariu