150 de ani de la restaurarea vechii Mitropolii Ortodoxe a Transilvaniei, la Sibiu

Mitropolitul Andrei Saguna este unul dintre
cei mai de seama ierarhi ai Bisericii Ortodoxe
Romane din toate timpurile, si in acelasi timp
una dintre personalitatile de marca ale istoriei
Transilvaniei. Viata si opera lui Saguna se pot
privi din mai multe unghiuri de vedere. Din
frageda tinerete si pana in amurgul vietii a
dus o lupta neincetata pentru atingerea
scopurilor urmarite.
Anul 1846 a insemnat o piatra de hotar in viata
tanarului arhimandrit Andrei, caci de atunci
si-a inceput activitatea in mijlocul romanilor
transilvaneni. Murind in 1845 episcopul Vasile
Moga de la Sibiu, Saguna a fost numit vicar
general al eparhiei vaduvite. Iar la 2 decembrie
1848 sinodul electoral, format din protopopii
ortodocsi ai eparhiei, intrunit la Turda, a ales
intre cei trei candidati care urmau sa fie supusi
spre intarire autoritatilor de Stat si pe vicarul
Saguna. Fiind recunoscut, a fost hirotonit la
Carlovit in 18/30 aprilie 1848 de mitropolitul Iosif
Raiacici. In cuvantarea pe care a tinut-o cu
acest prilej, noul episcop rostea si aceste
cuvinte profetice, care i-au fost apoi un
adevarat program de activitate pentru toata
viata: "pe romanii ardeleni� cu voia catre tot ce
e adevarat, placut si bun sa-i trag�. Intr-adevar,
cei 27 de ani pe care i-a trait in Ardeal ca vicar
(1846"1848), ca episcop (1848"1864), si apoi
ca arhiepiscop si mitropolit (1865"1873), n-au
fost decat ani de neintrerupte stradanii pentru
propasirea Bisericii si credinciosilor sai.
Pe plan organizatoric-bisericesc, Saguna
intentiona sa inceapa lucrarile de reorganizare
a Bisericii sale chiar din 1848. Izbucnind
revolutia, a fost impiedicat pentru un timp. In
anul urmator insa, a inceput demersurile pentru
restaurarea vechii Mitropolii Ortodoxe a
Transilvaniei. In acest scop a redactat trei
memorii (Promemorie despre dreptul istoric al
autonomiei bisericesti a romanilor, Adaus la
Promemorie si Memorial), prin care arata
necesitatea restaurarii Mitropoliei Ortodoxe. In
1850 a convocat la Sibiu primul sinod al eparhiei
sale, la care au luat parte 24 de preoti si 20 de
mireni (intre care si Avram Iancu), in care s-a
cerut de asemenea restaurarea Mitropoliei. A
fost nevoie insa de alte zeci de memorii, de
alte doua sinoade (in 1860 si 1864), prin care sa
fie convins mitropolitul sarb Iosif Raiacici sa-si
dea consimtamantul pentru iesirea Bisericii
noastre de sub jurisdictia Carlovitului cum era
din 1783 si 1786, ca apoi sa se obtina aprobarea
pentru reinfiintarea Mitropoliei din partea Curtii
imperiale din Viena. Lupta lui Saguna s-a terminat
abia peste 15 ani, in 1864, dupa ce sinodul
ierarhilor sarbi si Congresul national bisericesc
sarb si-au dat aprobarea pentru despartirea
Bisericii noastre de cea sarbeasca, pentru ca
la 12/24 decembrie 1864, printr-un autograf
imperial, sa se incuviinteze reinfiintarea vechii
Mitropolii Ortodoxe Romane a Transilvaniei si
numirea lui Andrei Saguna ca arhiepiscop si
mitropolit. Noua Mitropolie avea ca eparhii
sufragane Aradul si Caransebesul, ultima luand
fiinta abia acum, fiind ales in fruntea ei vrednicul
protopop brasovean Ioan Popasu.
Una dintre cele mai mari realizari ale lui Saguna
a fost asadar restaurarea Mitropoliei Ortodoxe,
de la Sibiu. Iata cum vorbeste Vasile Netea
despre acest mare eveniment din istoria
Transilvaniei. "Ultima sesiune a senatului imperial
" in care romanii din Transilvania nu puteau sa
mai reintre niciodata " a oferit insa lui Saguna
posibilitatea unui mai strans contact cu cercurile
guvernamentale din Viena si totodata cu
imparatul insusi, carora le-a solicitat din nou
rezolvarea vechiului deziderat pasoptist:
despartirea ierarhica a Bisericii Ortodoxe
Romane de patriarhatul de la Carlovit si
infiintarea unei mitropolii proprii. Mult asteptata
satisfactie avea sa-i fie data la 24 decembrie
1864 cand imparatul, cunoscand prea bine cele
ce aveau sa urmeze, a consimtit sa semneze
decretul prin care a admis infiintarea mitropoliei
ortodoxe a Transilvaniei si totodata numirea lui
Andrei Saguna ca mitropolit. Dorintele lui Saguna
n-au fost implinite insa decat in parte, fiindca din
cele 6 episcopii sufragane solicitate " Bucovina,
Arad, Timisoara, Caransebes, Oradea, Cluj " nu i
s-au acordat decat doua, Aradul si Caransebesul,
Bucovina, careia urma sa i se dea mai tarziu o
mitropolie proprie, ramanand astfel, spre marele
sau regret, in afara jurisdictiei sale. Satisfactia
sa pentru victoria dobandita prin despartirea de
patriarhatul de la Carlovit si prin infiintarea
mitropoliei romane independente a fost insa atat
de mare incat in memoriile sale a numit anul 1864
ca an al "mangaierii si bucuriei supreme�, an de
"insemnatate epocala�.
Dupa realizarea acestui nobil ideal al vietii
sale, adica reinfiintarea Mitropoliei Ortodoxe a
Transilvaniei, era necesara intocmirea unui
regulament, a unei legi dupa care sa se
conduca Biserica autonoma Ortodoxa Romana
a Transilvaniei. De aceea, Saguna a convocat
la Sibiu un Congres national-bisericesc al
romanilor ortodocsi din intreaga Mitropolie, cu
cate 10 preoti si 20 de mireni de fiecare eparhie,
deci cu 90 de deputati. Lucrarile Congresului
au durat 22 de zile, de la 16/28 septembrie pana
la 7/19 octombrie, tinandu-se 12 sedinte, in care
s-au dezbatut cele mai de seama probleme
ale organizarii noii Mitropolii. O comisie a
Congresului " formata din 27 membri (3 clerici
si 6 mireni de fiecare eparhie) " a studiat un
proiect prezentat de Saguna, care, cu unele
usoare modificari, a fost primit de Congres sub
denumirea de "Statutul Organic al Bisericii
Ortodoxe Romane din Transilvania�.
Din aceasta lege " care a stat apoi la baza
noului statut al intregii Biserici romanesti din
1925 " se desprinde limpede spiritul de
organizator social-politic al lui Saguna. El a
facut din Biserica nu numai un lacas de
inchinare, ci si de aparare nationala, adunand
in jurul ei pe toti credinciosii; el a scos Biserica
din izolarea in care zacea, transformand-o in
conducatoare a poporului. Iar preotii si
invatatorii scolilor confesionale, alesi de popor,
au devenit si mai strans legati sufleteste de el.
Astfel, prin Statutul Organic, Saguna a dat
Bisericii o organizatie care o contopea cu turma
in toate fibrele ei, facand-o cu adevarat o
Biserica a poporului.
Om de cultura superioara, iluminist de mare
prestigiu, indrumator priceput al invatamantului
romanesc si al institutiilor culturale ale romanilor
transilvaneni, diplomat iscusit, organizator
neintrecut al Bisericii sale, pastor cu dragoste
adanca fata de fiii sai sufletesti, mitropolitul
Andrei Saguna, prin marile sale realizari, poate
fi considerat unul dintre cei mai straluciti ierarhi
pe care i-a avut Biserica Ortodoxa Romana in
tot trecutul ei.
Pentru toate faptele sale marete, cat si pentru
viata sa desavarsita, Mitropolitul Andrei Saguna
al Transilvaniei a fost canonizat, fiind trecut in
randul sfintilor, urmand ca pomenirea sa sa se
faca in fiecare an la data de 30 noiembrie, fiind
sarbatorit astfel impreuna cu Sfantul Apostol
Andrei, ocrotitorul Romaniei.

Lasă un comentariu