Mari latifundiari din Ardeal sunt, de fapt, criminali de razboi

Constat cu indignare cata indolenta, iresponsabilitate,
indiferenta, delasare, nepasare si inconsecventa
caracterizeaza activitatea unor institutii
publice de prim rang ale statului roman. Uneori,
epitetele sunt mult prea sarace pentru a oglindi
disfunctionalitatile, erorile profunde si viciile de
functionare ale acestor institutii. Exprim aceste
ganduri dupa ce am lecturat un document, de data
recenta, al Consiliului National pentru Studierea
Arhivelor Securitatii care indica, in sfarsit, fara putinta
de tagada, ca unul dintre marii latifundiari din Ardeal,
groful Banffy Daniel, a fost condamnat de catre statul
roman pentru crime impotriva umanitatii din perioada
1940-1944. Documentul CNSAS intitulat "Deciziune
Penala - 2213/3 decembrie 1952 � a Tribunalului Capitalei�
arata ca Banffy Daniel a fost condamnat la 8 ani de munca
silnica si 10 ani de degradare civica pentru instigare la
crime impotriva umanitatii, pentru crime de razboi, fiindu-i
confiscata de catre statul roman intreaga avere.

Acest document apare, din pacate, la ani buni dupa
lupte surde in justitie, dupa ce urmasii grofului in cauza
au dobandit in instanta, prin sentinta definitiva si
irevocabila, aproape 10.000 de hectare de padure in
judetul Mures, fiind pe rolul instantelor si alte procese
prin care revendica in plus cca 66.000 de hectare de
terenuri cu vegetatie forestiera. De fapt, daca acest
document ar fi aparut la timp, procesele foarte dificile,
consumul de resurse, timp, nervi si energii functionare
sti si avocatesti ar fi ramas fara obiect. Urmasii
grofului au avut castig de cauza in instanta sustinand
ca averea acestuia ar fi fost confiscata de catre
regimul comunist si nu de catre instanta de judecata,
in baza sentintei de condamnare pentru crime
impotriva umanitatii.

Evident, Comisia Judeteana pentru Stabilirea
Dreptului de Proprietate Mures va promova cuvenitele
cereri de revizuire in consecinta, si-i felicit pe
reprezentantii acesteia, impreuna cu Institutia
Prefectului Mures, pentru consecventa cu care apara
patrimoniul statului, in procesele respective dificile
si pe care le cunosc foarte bine. Insa, daca
documentele necesare erau puse la timp la dispozitia
comisiei, nu se mai irosea atat timp pretios, iar statul
roman nu facea un gest de generozitate funciara
aberanta, masochista, improprietarindu-i pe urmasii
dusmanilor sai, criminali de razboi.

Ca prefect, incepand din 2009, am rascolit realmente
arhivele nationale si, cu imputernicirile necesare, pe
cele apartinand Ministerului Apararii Nationale, pentru
a afla documentele care vin in apararea proprietatii
statului roman. Prezentam, in 2011, un document
olograf, datat 22 septembrie 1946, prin care cateva
zeci de semnatari, locuitori ai comunei Ludus � Gheja,
pe atunci judetul Turda, aratau ca Banffy Ladislau,
din aceeasi ramura genealogica, "in timpul cedarii
Ardealului de Nord a trecut in Ungaria, de unde in
timpul operatiunilor militare s-a reintors cu armata
maghiara, in uniforma militara maghiara cu gradul de
locotenent comandant de trupa maghiara. La
prezentarea lui in comuna, avea asupra sa pistol
automat, grenade de mana si era urmat de armata
ungureasca� � se spune in documentul respectiv.
Sunt foarte greu insa de depistat astfel de probe,
intrucat la retragerea armatelor ungare din Ardealul
de Nord dupa razboi, arhivele fie au fost distruse, fie
transportate in Ungaria. O parte a acestor acte au
aparut, in schimb, ca probe aduse in procesele
funciare, in favoarea revendicarilor urmasilor fostilor
nobili maghiari din Ardeal.

Pana la urma, in tot raul e si un bine� Aceste
documente revelatorii si probe irefutabile, servind in
chip decisiv proceselor aflate inca pe rol, au iesit, in
sfarsit, la lumina. Mai bine mai tarziu decat niciodata�

Senator PDL de Mures,
Vicepresedintele Comisiei
pentru Cultura si Media,

Lasă un comentariu