La multi ani, domnule profesor Dr. H.C. VICTOR CRACIUN!

"Fetele mele l-au incurcat pe Ianus: s-au rasfrant dintr-o haotica
prisma naturala, confruntandu-se cu timpul care le-a oferit
dureroase cutremure si refugii, pierderi si regasiri, cautari si
desavarsiri. Ele se aduna abia acum, la varsta de 80 de ani,
incercand sa se regaseasca si sa-si capete finalitatea.�
VICTOR CRACIUN

"Victor Craciun este una din
acele esente rare, mult placute
lui Dumnezeu si oamenilor,
care, cu smerenie si fara urma
de trufie, se pune in slujba
neamului, uitandu-se adeseori
pe sine, necatand la piedici si
greutati, negandind la recunoa
steri si rasplata� (Parintele
CONSTANTIN GALERIU).

Victor Craciun, prestigios
istoric literar, s-a nascut la
Chisinau, la 16 iulie 1934. Este fiul
lui Iordache Craciun, licentiat in
studii administrative, si al
Paraschivei (nascuta Danciu),
invatatoare si profesoara. Dupa
scoala primara facuta la Durlesti,
in Basarabia (1941-1943), la Arad
si Aradul Nou (1943-1945), dupa
studiile liceale de la Liceul
"Moise Nicoara� (1945-1948),
cele normaliene la Scoala Normala
din Arad (1948-1950) si la
Scoala Normala "Vasile Lupu�
din Iasi (1950-1952), va absolvi
Facultatea de Istorie-Filologie a
Universitatii "Al. I. Cuza� din
Iasi (1956), unde si lucreaza ca
bibliotecar (1953-1956) si unde va
fi asistent, lector si conferentiar la
Catedra de Istoria si teoria
literaturii romane.
Se muta la Bucuresti si functioneaza
ca redactor, sef de
sectie, secretar general de redactie,
la Redactia culturala din Radiodifuziunea
Romana (1964-1969),
director-adjunct de programe la
Televiziunea Romana (1972-1977),
redactor la Teatrul Radiofonic (19771985), din nou redactor la Radiodifuziune
(din 1985), director al Editurii
pentru Turism (1991). Este presedintele
Ligii Culturale pentru Unitatea
Romanilor de Pretutindeni (din
1990). A obtinut doctoratul in
filologie cu teza "O istorie a literaturii
romane la microfon� (1973).
Prin cartile Manuscrise si voci
(1977), Confesiuni sonore (1980) si
Scena undelor (1980), Victor Craciun
scoate la lumina din arhiva Radiodifuziunii
Romane, mai ales din fonoteca
ei de aur, pagini literare inedite,
"unele de o importanta capitala,
totdeauna interesante� (Al. Piru). In
"Manuscrise si voci� editeaza
opiniile multor scriitori si oameni de
cultura despre menirea culturaleducativa
a Radioului, despre rolul
lui civilizator.
In "Confesiuni sonore�, care se
doreste "o istorie a literaturii romane
la microfon�, evoca sistematic
prezenta pe calea undelor a literaturii
romane, de la cea veche pana
la cea din deceniul al optulea,
accentul principal fiind pus pe
popularizarea acesteia (prin recitaluri
si lecturi facute de actori, prin
dramatizari), pe conferintele si
lecturile unor scriitori insemnati (cu
deosebire Nicolae Iorga, apreciat
ca decanul conferentiarilor la radio,
si Tudor Arghezi, colaborator statornic),
pe scriitorii care au fost nu doar
colaboratori, ci si indrumatori ai
radioului (Liviu Rebreanu, Vasile
Voiculescu, Victor Ion Popa, Horia
Furtuna, Emanoil Bucuta).
In fine, in Scena undelor, Victor
Craciun releva contributia oamenilor
de teatru, a scenaristilor si conferentiarilor,
a animatorilor si realizatorilor
de emisiuni la evolutia
teatrului la microfon.
Preocuparea constanta a lui
Victor Craciun pentru Eminescu s-a
finalizat in albumul "Mihai Eminescu
- un veac de nemurire (I-II, 1990-1991)�,
in care, printre altele, sunt adunate
imagini fotografice de pe toate
meleagurile pe unde a cutreierat
poetul, in tara si in Europa. In acelasi
spirit, Victor Craciun este si autorul
unor filme documentare pentru
televiziune despre Emil Botta, Al.
Rosetti, Henriette Yvonne Stahl,
Mihai Beniuc, George Lesnea,
Liviu Rusu, Cella Delavrancea, V. G.
Paleologu, N.I. Popa, Radu
Boureanu, Milita Petrascu etc.

"Victor Craciun are vocatia de
ziditor. L-as compara cu Mesterul
Manole, eroul uneia dintre cartile
pe care le-a scris. Numai ca acest
Mester Manole � cum Ana intarzie,
iar zidirea nu asteapta � isi zideste
in zid propria faptura. A umplut
Basarabia cu busturi, crezand in
vorba lui Goga ca o margine de tara
poate fi pazita cu o divizie militara
sau cu statuia unui poet. A umplut
Basarabia cu carti. Unele scrise
chiar de domnia sa. Carti despre noi,
care sa sporeasca demnitatea din
fiecare dintre cei exilati cu tot cu
tara rupta de la mijloc. A umplut
Basarabia cu sperante. Copiii pe
care i-a ajutat sa treaca Prutul,
sa-si regaseasca Tara, ca sa-si
reaseze Graiul si sa-si recupereze
Memoria, ii sunt recunoscatori,
acum, cand Victor Craciun trece prin
dreptul unei varste. Pasind pe Poduri
de flori, pe semintele ce zboara intre
ceruri si pamant, ca mama lui Vieru,
sau ca Iisus pe ape, generatiile de
maine, nenascute inca, vin sa-i
multumeasca astazi pentru ca a
trecut gandindu-se la ele. Iar noi
vrem sa-i amintim proverbul drag
al muntilor: �Apa trece, pietrele
raman�� (NICOLAE DABIJA).

"De douazeci de ani am, si tot am prilejul sa constat ca Victor Craciun
� pe care l-am cunoscut la Nichita Stanescu � ramane un partizan al
apararii marii culturi romanesti, mai ales in pilonii ei, mai sigur, columnele
ei, Eminescu si Brancusi. In ultimii ani, ne-a dovedit noua, celor din
Serbia, deplin atasamant, ca un scut romanesc spiritual, uneori si
material, asezand statui simbolice la Costei, Voevodinti si Uzdin. L-am
revazut de multe ori in zilele negre ale caderii focului din cer peste
Belgrad, dandu-ne curajul rezistentei care, iata, se implineste prin fapte
si prin strangerea legaturilor culturale cu Romania� (Adam PUSLOJIC).

"Inmanandu-va medalia
MIHAI EMINESCU, va asigur
de toata consideratia pe care
o merita un roman din Basarabia
pentru tot ce a facut prin
Lupoaica si alte statui, prin
munca desfasurata in acesti
ani pentru ca idealurile de
constiinta si limba ale lui
Eminescu sa devina permanente
in Republica Moldova.
Este o modesta multumire care
va onoreaza, domnule Victor
Craciun� (MIRCEA SNEGUR).

Candva, intr-un alt secol, domnul si invatatul Dimitrie Cantemir ne
indemna: "Culege de la altii pilde ale viitorului!�. Recunosc, cu acea
sinceritate dezarmanta, la cei 75 de ani ai mei, ca de la scriitorul Victor
Craciun, presedintele Ligii Culturale a Romanilor de Pretutindeni, cel
intotdeauna cu cuvantul ales, bine cumpanit, bine gandit in inalta atmosfera
a intelectualitatii romanesti, am avut, de fiecare data citindu-i scrisul, ce invata.
Am avut si am un model, prin acea exigenta instituita din care se degaja
acel registru bogat al eruditiei intelectuale de exceptie, prin munca-datorie
implinita a omului pe pamant, prin stilul elegant si condeiul spiritului
ales. Mai altfel spus, prin spirit, profunzime si finete.
I-am urmarit scrisul din ultimii ani in "Flacara lui Adrian Paunescu�,
si, pe zi ce trecea, mi s-a intarit acea convingere ferma a cultivarii grijii
pentru cuvantul scris, pentru dialogul cu ratiunea, venind din veacul
trecut, dar si de la scoala aceea facuta prin alte vremuri, dar adevarat
model in viata. Harnic si darz aparator al culturii nationale, Victor
Craciun a fost si continua sa fie, prin opera sa, acelasi luptator pentru
identitatea si pastrarea radacinii noastre vesnice in aceasta lucrare a
Neamului Romanesc.
Deosebit de activ intr-un timp al actiunii, barbat al vremii sale, Victor
Craciun dovedeste, cu prisosinta, mereu tanar in scris, cuget si simtire, ca
truda noastra zilnica-i si sacrificiu in lupta asta postdecembrista cu acele
"canalii de uliti�, intr-o perioada a sperantei.
Cu acea obisnuita acuratete de profesionist al scrisului, spirit metodic,
cu originale vederi personale, de sub pana lui inspirata s-au asternut randuri
memorabile despre Nicolae Titulescu, cel mai de seama diplomat roman,
despre neegalata fabrica de metafore prin Balcanic, Fanus Neagu, despre
domnul-martir Constantin Brancoveanu, pentru a ne opri doar la cateva
exemple, sau despre Mihai Eminescu, mai ales multi ani, din cei 80, ai
Domniei Sale, adunati in snopul existentei, fiind dedicati vietii si operei

Inaltului Domn al Poeziei si al Limbii Romane, cel "in glorie vesnica�,
acea "capiste� a spiritualitatii noastre. La implinirea celor 125 de ani de
nemurire, ai "omului deplin al culturii romanesti�, Victor Craciun scria
despre "forta mult sporita a adevarului curat: Creatia�, apeland, inspirat,
la acele versuri memorabile ale poetului national, intr-un moment in
care "Poetul si ziaristul nu a convenit si nu convine nici astazi in unele
sfere ale indepartatilor de neam�: "Dintr-acestia tara noastra isi alege
astazi solii!/Oameni vrednici ca sa saza in zidirea Sfintei Golii/In camesi
cu maneci lunge si pe capete scufie/Ne fac legi si ne pun biruri, ne vorbesc
filozofie,/Patriotii! Virtuosii, ctitori de asezaminte,/Unde spumega
desfraul in miscari si in cuvinte,/Cu evlavie de vulpe, ca in strane sed pe
locuri/Si aplauda frenetic schime, cantece si jocuri�/Si apoi in sfatul
tarii se aduna sa se-admire (�)/ //�// Cand vedem ca toti aceia care
vorbe mai arunca/Numai banul il vaneaza si castigul fara munca,/Azi,
cand fraza lustruita nu ne poate insela,/Astazi altii sunt de vina, domnii
mei, nu este-asa?/Prea v-ati aratat arama sfasiind aceasta tara,/Prea facurati
neamul nostru de rusine si ocara,/Prea v-ati batut joc de limba, de strabuni
si obicei,/Ca sa nu s-arate-odata ce sunteti � niste misei!/Da, castigul fara
munca, iata singura pornire;/Virtutea e-o nerozie; Geniul? O nefericire�.
Versuri nemuritoare, bici de fulgere si foc al poetului venind de peste
timp, infierand metehne ale mai-marilor zilei de azi.
Fiind unul dintre scriitorii romani care m-am bucurat si ma bucur de simpatia
aratata de Victor Craciun, omul fascinant si agreabil in discutii, pasiune
rascolitoare prin profesionalism si daruire, de o admirabila probitate, il includ
pe scriitorul Victor Craciun in galeria oamenilor mari ai timpului nostru.
Bunul Dumnezeu sa va ocroteasca in fiecare clipa a vietii, domnule
Victor Craciun!

La multi ani!

Lasă un comentariu