Cultura si arta

12 iulie 2014

Autor: MARIANA CRISTESCU

Nr: 133

O CARTE-STATUIE A ROMANISMULUI

Exista carti-monumente. Dar iata si o carte-statuie.
E vorba de volumul "Romanii din jurul Romanieiï¿½ d e
Vasile Soimaru. Are 376 de pagini si e o lucrare
crescuta pe verticala, precum Coloana Infinita a lui
Constantin Brancusi. Despre tipariturile deosebite,
de regula, se spune: o carte ca aceasta apare una la
un an, sau una la zece ani, sau una la o suta de ani.
Despre asta opera unica se poate afirma ca
asemenea carti apar o data la doua mii de ani. De
ce? Albumul lui Vasile Soimaru
prezinta, pentru prima data in
istorie, marturii scrise si imagini
fotografice despre marele popor al
dacilor, despre care Herodot
spunea ca se intinde din muntii
Moraviei si pana la apele Niprului.
Aceasta carte de circa 3 kilograme
e o carte grea. In primul rand ï¿½ de
sensuri si frumuseti. Am mai putea-o
denumi: un sfert de milion de
kilometri intr-o mie de imagini.

Atatia kilometri a facut Vasile
Soimaru pentru a aduna cele o mie
de imagini din carte. Alte cateva
sute de mii de fotografii i-au ramas
in afara acestei Enciclopedii a
Daciei refacute simbolic. Daca
Decebal ar putea-o rasfoi, si-ar
regasi lesne tara toata intre filele
ei. Precum arheologul care reconstituie
dupa un os dinozaurul preistoric,
Vasile Soimaru reconstituie
cu un peisaj, cu ruinele unei catedrale sau licaririle
din privirile unor consangeni, o epoca, o tara, un
neam. Imaginile volumului respectiv sunt ca un
comentariu la cartea de istorie. Aceasta Cazanie a
neamului romanesc trebuie sa fie predata in scoala
ca o anexa la manualul de istorie. Il intreb pe Vasile:

- Cum ai gasit subiectul?

- Nu eu l-am gasit. El m-a gasit. Trebuia cineva sa
faca acest lucru. Ii sunt recunoscator Celui-de-Sus
ca m-a binecuvantat sa-l realizez anume eu.

Vasile Soimaru are un suflet care i se zbate ca apa-n
vad. Cand il sun pe posesorul lui fara de astampar, imi
raspunde ba de la Bitolia, ba de la Uzdin, ba de la
Martanosa, ba de la Cornova Italiei, locuri nu unde
romanii au fost risipiti de intemperiile istoriei, ci pe
unde au mai ramas: ramasite din vechiul Imperiu al
Dacilor, care, la doua mii de ani de la suprimarea lui
de catre romani si barbari, mai dau semne a nu fi
disparut de tot. Raspanditi in cele patru zari, ei se mai
incapataneaza sa vorbeasca limba lor, sa-si pastreze
traditiile, sa tina la vetrele mosilor si stramosilor de
care nu s-au despartit, ele fiind situate in chiar
leaganul civilizatiei multimilenare al acestora.
Vasile Soimaru a mers pe urmele lupilor daci.
Formula: valah-voloh-volh-volk desemneaza o posibila
ascendenta a valahilor (romanilor) identificati cu lupii,
pusi pe drapelele Daciei. Sate ascunse in munti sau
pe sesuri ca niste luparii. Femei cu ochi de lupoaice.
Barbati cu mers de lup pus la panda. Copii cu harjoneli
de lupusori, scoborati de pe steag dacic. Pe toate le
surprinde Vasile Soimaru. El reconstituie basme si
vise. Doruri si nadejdi. Un reporter de la un post de
radio bucurestean, afland ca basarabeanul Vasile
Soimaru vizitase cateva zeci de tari, i-a pus acestuia
ceva mai demult urmatoarea intrebare:

- Ce tara ati mai dori sa vedeti, domnule Soimaru,
dupa ce ati vazut, s-ar parea, toate tarile de pe glob?

Cel intrebat a raspuns in felul urmator:

- Unica tara pe care as dori mult s-o vad se numesteï¿½
Si aici Vasile a facut o pauza, ca mai apoi sa adauge:

- ï¿½Romania Mare.

Pe ea incearca s-o refaca cu
aparatul sau de fotografiat ilustrul
calator si om de cultura. A gasit
localitati, altadata romanesti, in care
azi doar mortii din cimitire mai au
nume romanesti. Celor mai multi
dintre urmasii lor li s-au furat numele,
graiul, memoria. Se stie: un popor
care nu are memorie inceteaza sa
mai existe. Norocul nostru a fost
limba romana: cuvintele ei nu ne-au
uitat. Acolo unde mai e vorbita limba
noastra, memoria este vie. V. Soimaru
s-a deplasat unde a auzit ca ni se
mai vorbeste graiul. Si s-a gasit
pe sine. In Ucraina de dincolo de
Transnistria, intre raurile Tiligul si
pana dincolo de Bug, pana in 1956
functionau circa 500 de scoli romanesti.
In acel an, acestea au fost inchise
delaolalta. De ce? Argumentul a fost
hilar: acestea ii romanizau pe
ucraineni si rusi. Dar Basarabia a
facut parte din Rusia tarista 106 ani, iar din U.R.S.S. ï¿½
alti vreo 50 de ani, si nu le-a romanizat. Dimpotriva,
ea s-a lasat rusificata. Acolo unde nu s-a reusit timp
de sute de ani sa fim asimilati, rusificati, deznationalizati,
a poposit Vasile Soimaru. Toate satele
de acolo il cunosc pe Vasile. El le-a amintit limba
noastra, le-a dus costume populare, carti, CD-uri cu
melodii de-ale noastre si de-ale lor. (...)

Vasile Soimaru ar fi cel mai bun director al
Departamentului Romanilor de Pretutindeni, care
sponsorizeaza la nimereala programe care n-au nici
in clin, nici in maneca cu promovarea identitatii
romanesti, si care, acum cativa ani, era in cautare
de romani pe insulele Maldive, prin Singapore si
Noua Guinee, in loc sa treaca Prutul, Tisa sau Siretul
si sa-l ia drept calauza pe Vasile Soimaru, cel mai
bun cunoscator al vetrelor romanesti din afara
actualelor frontiere ale Romaniei. Cand s-ar putea
sa disparem, Doamne fereste!, in gulagurile Uniunii
Euroasiatice, care ia nastere in aceste zile, pe fundal
de rafale de mitraliere in Ucraina de Rasarit, sau in
globalizari negandite pana la capat, cartea lui Vasile
Soimaru va fi o marturie si o dovada ca am fost.
Aceasta carte e mai mult decat o carte. E un pomelnic
al unui neam decimat. O marturie. Si un vis. E ca o
catedrala ridicata pe ruinele unei catedrale care a
fost. E ca o albie de rau cu apele mutate in alte albii,
care asteapta niste ploi sa le umple. Cand rasfoiesti
volumul lui Soimaru, simti aer proaspat ca starnit de
aripi de soimi. Aceasta carte e din viata si moarte, e
din nopti si din zile, Vasile, Vasileï¿½

NICOLAE DABIJA
(artemis.ro)

Legendele hispanice:
regii spanioli se trag
din principi daci! Noi
de ce nu am invatat asta? (II)

Zamolxis, "citatï¿½ de Platon

Pentru cronicarii spanioli, sursele de inspiratie
au fost autorii antici, in principal latinii si grecii.
Cel mai important dintre ei a fost Herodot. In a
sa "Historiaeï¿½, Herodot consemneaza: "Dupa
cat am aflat de la grecii ce locuiesc in
Hellespont si la Pont, acest Zamolxis, fiind un
om, a slujit la Samos ca sclav; a fost chiar rob al
lui Pitagora; (ï¿½) castigandu-si libertatea, se
spune ca ar fi strans o avere mare si, imbogatinduse, s-a intors in patria sa. Si cum tracii
(getii) duceau o viata mizerabila si erau ignoranti, acest Zamolxis (ï¿½)
a pus sa i se zideasca o sala pentru primirea si ospatarea celor mai de
frunte concetateni ai sai, unde sa-i invete ca nici el, nici ei, si nici cei
ce se vor naste vreodata dintr-insii nu vor pieri, ci vor merge intr-un loc
unde vor vietui de-a pururi, bucurandu-se de toate cele bune (ï¿½)
Parerea mea este ca Zamolxis a trait cu multi ani inaintea lui Pitagora.
Si cred ca e destul cat am spus, fie ca a existat un om cu numele lui
Zamolxis, fie ca va fi fost o divinitate indigena de-a getilor.ï¿½ Cele
consemnate de Herodot sunt completate mai tarziu de Strabon, care
vine cu amanunte noi despre Zamolxis. Astfel, ajungand Mare Preot al
regelui, era talmaciul vointei zeilor. Dupa un timp s-a retras intr-o pestera
greu accesibila, din care iesea foarte rar, si numai pentru a fi consultat
de rege si sfetnicii sai. "Mai tarziu a fost considerata sfanta si pestera
in care se retrasese Zamolxis, si se numea Muntele Sacru, adevaratul
nume, care s-a dat si unui rau ce curgea la picioarele acestui munte,
fiind Kogaiononï¿½, consemneaza Strabon. Platon, in "Republicaï¿½, ii
invata pe greci despre sanatatea trupului si a sufletului, asa cum stie
el, de la un trac, ca procedeaza Zamolxis cu dacii. Zamolxis fiind foarte
intelept, a devenit adorat de daci iar in inima lor sadise ideea nemuririi.
"Getii nu cred ca mor, ci ca cei care au raposat se duc la zeul lor,
Zamolxis, pe care il mai numesc Gebeleisis. La fiecare cinci ani, ei trimit
pe unul dintre dansii, tras la sorti, ca sol la Zamolxis, incredintandu-i toate
cate le au de cerut fiecareï¿½, mai consemneaza Herodot.

Burebista, in versurile spaniolului Lucan

Revenind la tema, stim ca scriitorii antici spanioli ii cunosc pe daci
din sec. I i.d.H. Din studiul acestora rezulta faptul ca se pot desprinde
cateva momente din istoria dacilor si cam ce idee isi facusera acestia
despre Dacia. Un fapt surprinzator il constituie lipsa oricaror impresii
legate de cucerirea Daciei de catre Traian.
Un prim moment dacic se refera la imprejurarile de la jumatatea
primului secol i.d.H., in vremea luptelor civile dintre Cezar si Pompei,
cand regele dacilor era Burebista. Acesta din urma profita de discordiile
din imperiu si, in urma unor incursiuni la sud de Istru, pradand Tracia,
Macedonia si Iliria, produce neliniste la Roma. Acestea sunt reflectate
in versurile spaniolului Lucan, mai ales in poemul sau "Pharsaliaï¿½, unde
pe Burebista il numeste "Mesagerul de la Istrul sciticï¿½. Mai sunt
prezentati sefii ostilor dace: un Sadala, viteazul Cotys si credinciosul
Deiotarus. Lucan si-a facut si o idee despre tara si poporul dac. Aceasta
este destul de vaga: "reflectand in acvatice contururi o lume abia
intrezarita de pustiuri si de gheturiï¿½.
Un al doilea moment se refera la succesorul lui Burebista, Cotiso,
care este prezentat ca unul dintre regii daci cei mai insemnati si care
a continuat politica traditionala. Cel care are cele mai multe informatii,
si care sunt folosite de spanioli, este Seneca. Gasim informatii despre
faima temutei sageti getice, despre funestele plante care cresc la
Istru, din ale caror radacini strivite se distileaza "ucigatoare sucuriï¿½ .
Se mai stie ca tara este bogata in pietre scumpe. Un loc deosebit il
reprezinta fluviul Istru sau Danuviu, care "prin multele-i guri isi pierde
sarmanticele unde, iar cu una scalda (insula) Peuce (Delta)ï¿½

Martial, Pomponius Mela si Columella

Un al treilea moment dacic, cu mari ecouri, mai ales la Roma, il gasim
la Martial, contemporan cu Domitian, cel care a purtat numeroase
razboaie pentru potolirea sarmatilor iazigi si, mai ales, al dacilor. In
Dacia se ridica steaua lui Decebal. In epigramele ce l-au facut celebru
pe Martial, acesta reda atmosfera de la Roma si ideea care si-o faceau
romanii despre daci si tara lor. Nici el nu cunoaste bine aceste tinuturi
care "se confunda ca intr-un imens si intunecat limes hyperboreu. Sub
lenesele stele ale cerului getic ï¿½ ï¿½Getici sidera pigra poliï¿½ ï¿½ sub
asprimile Ursei polare ï¿½ ï¿½hyperboreos Trionesï¿½ ï¿½ apar iernaticele tinuturi
arctice, cu salbateca Peuce si Istrul frematand de tropotul cailorï¿½.
In sec. I d.H cel mai bine informat autor spaniol este Pomponius
Mela. In "Chorographiaï¿½ face o descriere, aproape completa, a Scitiei
si Traciei, precum si a popoarelor ce locuiau acele tinuturi. Aceasta se
constituia intr-un compendiu interesant, abundand de cunostinte
geografice si etnografice. Pomponius Mela, un om deosebit de informat,
reproduce mult din scrierile lui Herodot si Strabon. Desi descrierea e
mai sumara, ea ne ofera destule amanunte despre caracterul si
moravurile dacilor. Printre reperele dacice ale lui Mela intalnim pe
acelea de la Pontul Euxin: Tyras (Cetatea Alba), Istropolis (in Dobrogea),
Callatis (Mangalia), Tomoe sau Tomi (Constanta), Tiristis (Caliacra)
precum si cetatea Dionysopolis (Balcic). Dintre ceilalti autori spanioli,
numai unul ofera ceva informatii privind obiceiurile getilor. Acesta este
Columella. In lucrarea sa "De re rusticaï¿½ ne infatiseaza scene pastorale si
domestice. Vorbind despre cresterea oilor, spune ca acestea "ofera unor
popoare lipsite de grau toata hranaï¿½. Columella comite o mare greseala.
Este stiut faptul ca dacii cunosteau graul si-l cultivau pe mari suprafete.