Inca se mai scriu povesti la Reghin

Tiparirea si prezentarea unei carti cititorilor
reprezinta, pe buna dreptate, un eveniment cultural
important, incarcat de emotie si de curiozitate,
asemenea nasterii si intrarii in viata a unui prunc.
Inainte de-a incepe a scrie, asupra autorului
intervine dorinta de a lasa ceva in urma sa. Mai mult
decat o dorinta, chiar, o nevoie obsedanta, care se
tine scai , misterioasa si staruitoare ca iubirea.
Da. Se indragosteste de o idee, de o tema, de un
vis de zi sau de noapte. Ce este cu visele acestea,
veti afla citind cartea Pe urmele luxemburghezilor
prin Reghin, al carei autor este prof. Schuller Peter.

Tema-idee incepe sa adune in jurul ei o multime de
tentatii. Intr-o descriere plastica, starea care-l
stapaneste pe scriitor poate fi asemanata cu
miscarea de rotatie a pamantului in jurul axei sale si
a tuturor corpurilor pe care, cu forta de atractie, si le
asuma. Pe retina se proiecteaza rochia multicolora a
unei dansatoare orientale, rotindu-se hipnotic.
Apoi, nopti la rand, potriveste culori, cuvinte,
reconstituie amintiri pe care le imbraca in franturi de
vise. Grabit, dimineata le scrie pe hartie si nu este
multumit, deoarece noaptea are graiul ei, iar visele
din noapte nu pot fi traduse in limbajul zilei.

Asa trece un timp de fericita si istovitoare
framantare in care cartea se scrie, se corecteaza,
se sterge, se rescrie, incepe sa semene cu ceva. O
lucrare captivanta, frumoasa, misterioasa ca perioada
in care fatul se prinde om in pantecele mamei.
Cei care cunosc framantarile acestea, dar si familia
si prietenii scriitorului, se intreaba: oare, cu cine va
semana, ce semne particulare va avea, ce destin va
atrage, ce nume va purta, va ramane singura pe lume
sau va avea si alte surori?

Se spune ca, dupa o nastere, intregul organism al
mamei se regenereaza.

Cred ca printr-un proces asemanator a trecut si
autorul cartii pe care o recomandam, si chiar anturajul
dlui. Am avut onoarea si eu sa-i stau in preajma in
acest timp si i-am admirat transfigurarea.
Gasesc ca, dupa aceasta implinire � vis dus pana
la capat � dl profesor Schuller Peter s-a transformat.
Scrierea unei carti, preocupare intens intelectuala,
i-a clatit fiecare celula a corpului, descoperindu-i
noi valente, noi domenii de putere pe care le detinea
dintotdeauna, dar pana acum doar le intuia, nu si
le si aroga.

Nascuta din dorinta de a nu lasa sa se stearga
urma unei relatii de adevarata prietenie careia nu
i-as putea spune dezinteresata, deoarece a pornit
de la bun inceput din interes: interesul de a-i face pe
romanii eliberati din asa-zisul lagar comunist sa
suporte mai usor diferentele de confort social, mai
ales material, dintre ei si restul europenilor.
Dl profesor Schuller Peter a avut misiunea nobila
de a construi si, mult mai grea, de a mentine
functionale astfel de relatii.

Constientizand valoarea autenticei prietenii, a
generozitatii umane, a muncii organizatorice extrem
de dificile care sta in spatele unui sir de campanii
umanitare, duse pe parcursul multor ani, a decis sa
consemneze intr-o carte experienta cu prietenii din
Luxemburg, la al XX-lea an aniversar.

Toti locuitorii orasului (dar si cei din localitatile
limitrofe, si din tara) au fost beneficiarii acestui
proiect. Faptul ca cele doua Asezaminte Sociale
functioneaza atat de bine si astazi la Reghin, Casele
Maria 1 si Maria 2, este dovada ca, asa cum spune
un vechi proverb, este mai bine sa-l inveti pe cel
nevoias sa pescuiasca, decat sa-i tot dai la cina
cate un peste.

In timp, s-a constituit o adevarata echipa care a
dovedit ca poate mentine si dezvolta un proiect de
asemenea dimensiune, dl Schuller Peter fiind nucleul
in jurul caruia se invarteau toate activitatile.
Tocmai ne-am intors din Latina � Italia, impreuna cu
dna Maria Borzan � dir. Muzeului Etnografic Reghin,
dintr-o misiune umanitara, sustinuta de Primaria
Reghin, de dna primar ec. Maria Precup si de Consiliul
Local, unde romanii plecati la munca si ajunsi bolnavi,
unii in faze terminale, se simt abandonati.

Am descoperit acolo cat de grea este o asemenea
misiune, cata osteneala, cata daruire, cata munca de
convingere. Ma intreb, oare, luxemburghezii s-au
ales macar cu putina multumire sufleteasca? Raspunsul
vine ferm: daca au continuat sa comunice cu noi,
inseamna ca dl Schuller Peter si echipa sa au fost vrednici!
Cartea Pe urmele Luxemburghezilor din Reghin este
dedicata nepoatei autorului, Alessia, si este un
omagiu adus prieteniei, o cronica a timpului nostru, o
istorioara redata accesibil, cu exactitate si chiar
romantios, lasand sa se inteleaga printre randuri ca
anumite aspecte nu au fost dezvaluite, ci pastrate
intim in sufletele celor care se vor recunoaste
personaje, dandu-li-se si lor posibilitatea sa evoce
propriile amintiri, propriile trairi.

A aparut la Editura Nico, iar dr. Nicolae Baciut a
prezentat-o joi, 3 iulie, la Biblioteca Municipala Petru
Maior, in fata unui public numeros, oameni de vaza ai
orasului si prieteni sinceri ai autorului.

Dupa ce scriitorul Nicolae Baciut a evidentiat si
activitatea de colectionar a dlui Schuller Peter, nu
doar pe cea de voluntar pus in slujba urbei, au mai
luat cuvantul pr. Dimitrie Gherman (cel care gestioneaza
exemplar Asezamintele Sociale Maria 1 si
Maria 2), dl Ducu Ilisan (director general al DaReghin
TV), omul de afaceri ing. Mircea Oltean, care a oferit
autorului, din partea Clubului Rotary, o distinctie
constand intr-o medalie.

Parte a echipei organizatorice, dna primar Maria
Precup a adus aprecieri autorului pentru intreaga
activitate de daruire pusa in slujba reghinenilor, cu
devotament si entuziasm, dimensiune pe care o
dezvolta in carte, semnand primele doua pagini sub
titlul Prietenia, ceasul de flori al Reghinului.
O surpriza emotionanta a produs parintele Ioan
Titieni din Gledin (colaborator al autorului in proiecte
sociale), care a invitat grupul vocal-folcloric Firicel
de busuioc din Republica Moldova (instructor, prof.
Doina Sarbu), pentru a sustine un recital de poezie si
muzica de calitate.

Activitatea de la biblioteca a fost precedata de o
intalnire cu prieteni francezi, la Muzeul Etnografic,
carora li s-a prezentat nu doar cartea, ci si un moment
folcloric sustinut de artisti amatori din Batos.
Stralucirea costumelor si a obiceiurilor populare
romanesti si sasesti, a fost propunerea prin care dna
Maria Borzan a pus si mai mult in valoare tezaurul
institutiei pe care o conduce, dansa fiind una dintre
persoanele care l-au determinat pe autorul cartii
sa-si astearna pe hartie amintirile.

Duminica, prietenii luxemburghezi au fost si ei
martori ai prezentarii de carte la Biserica cu Hramul
Sfanta Treime, ocazie cu care, la Asezamintele Sociale
Maria 1 si Maria 2, s-au evidentiat meritele autorului
si reusita proiectelor, iar pr. Dumitru Gherman, pr.
Dimitrie Gherman, prof. Schuller Peter, dr. Nicolae
Baciut (editor), dna primar Maria Precup si reprezentantii
luxemburghezilor au sustinut alocutiuni.

Prietenia inceputa acum 20 de ani continua. La
Ideciul de Sus a inceput amenajarea unui camin
pentru ingrijirea persoanelor varstnice. Povestea
inca se mai scrie.

Lasă un comentariu