Ne-am obisnuit sa ne batem joc unul de altul

sa ne dam seama, batjocorim
niste biete si nevinovate
animale. Astfel, ne spunem unul
altuia: Te-ai imbatat ca un porc;
Esti incapatanat ca un catar;
Esti proasta ca o oaie; Stai
in pat ca o vaca; Tragi la serviciu
ca un bou; Umbili ca o
curca plouata; Muncesti ca
un caine batran; Tragi parturi
ca un cal satul�
Dar, oare, ce-or gandi si zice
animalele despre noi, oamenii!
Ma tem ca nu ne vor ierta
vazand si auzind cate rele ne
facem unul altuia! Iar in ceea
ce le priveste pe ele, in mod
direct, cred ca umbla cu
blesteme impotriva noastra! Si
au dreptate. Pentru ca dupa ce
ne purtam, chipurile, frumos cu
ele, hranindu-le si adapandu-le,
ocrotindu-le in grajduri si cotete,
vin sa ne multumeasca,
oferindu-ne de buna voie si
nesilite de nimeni, laptele, lana
si ouale. Dupa care noi, ce
facem? Le punem la munci grele:
injugam boii, vacile si bivolii la
carute si pluguri; calarim caii si
ii inhamam la trasuri si sanii.
Apoi, le curmam in mod brutal
viata, sacrificandu-le in diverse
ceremoniale, zise, cand sfinte,
cand traditionale. Porcul gras,
de Craciun; gaina, rata si
curcanul, indopate de Anul
Nou si de Boboteaza; mielul
crud, de Pasti, iar oaia, capra si
vaca de carne, in tot timpul
anului! Banuiesc ca in sinea lor
gandesc cam asa: "Decat asa
rai si fatarnici stapani, mai
bine lipsa. Alegand libertatea
salbaticiei!�

(ioan.vulcan@yahoo.ro)

Lasă un comentariu