Cu geanta atarnata pe spate,
Ioan Paus pedaleaza pe batrana
lui bicicleta spre diverse baze
sportive din Tg.-Mures. Verifica,
pentru a nu stiu cata oara, programul
competitiilor sportive de la
sfarsit de saptamana. Noteaza tot,
da telefoane, se uita daca a notat
bine, fireste, deplasandu-se inca
o data la... locul faptei! Acasa il
asteapta caietele lui, cele cu diverse
statistici de la te miri ce
intreceri sportive. Nu are niciodata
timp pentru el. Are mereu grija de
altii, mai putin de el. Facand
calcule peste calcule, adesea uita
chiar si sa manance. Noroc cu fata
lui, care-l mai trage de maneca!
Cand te intalnesti cu el, este
mereu cu fata zambitoare, te
priveste cu o privire senina ce
exprima bunatate. Are o fizionomie
pe care n-o poti uita, de copil!
Aceasta este imaginea lui Ioan
Paus, colegul meu de pagina
(cateodata), la cotidianul "Cuvantul
liber�. De o modestie rara, iti poveste
ste cu tristete in glas viata lui,
care n-a fost deloc usoara, refugiinduse la varsta de 20 de ani
din Bucovina de Nord in Romania,
scapand de deportarea in Siberia
printr-o intamplare petrecuta in
anul 1944. De atunci nu si-a mai
vazut mama niciodata! Din anul
1950 este targumuresean. Atras de
sport, a scris, asa cum s-a priceput
el mai bine, articole pentru ziarele
"Sportul popular� (din anul 1948),
"Ardealul Nou�, "Steaua Rosie� si
"Cuvantul liber�. In anul 1958 a scris
prima stire sportiva care a fost
difuzata de Radio Romania Tg.Mures. Chiar daca in ultima perioada
de timp n-a fost deosebit de
activ pe plan publicistic, Ioan Paus
ramane un reper al presei sportive
din Romania. Mai mult dacat atat,
un reper al bunului simt si al
bunatatii. La aniversare, prietene,
bucura-te de ziua de astazi si
viseaza la cele, multe iti urez eu,
care vor veni.Sanatate, ca-i mai
buna decat toate!
"LA MULTI ANI!�
