"Intr�insul gasise poporul
romanesc cea mai curata si
mai deplina icoana a sufletului
sau: cinstit si harnic, rabdator
fara sa uite si viteaz fara
cruzime, strasnic la manie si
senin in iertare, raspicat si cu
masura in grai, gospodar si
iubitor al lucrurilor frumoase,
fara nici o trufie in faptele
sale�, scria N.Iorga, si probabil
ca orice cuvinte am folosi noi
sa il zugravim azi, nu am atinge
frumusetea acestei descrieri.
Putem, doar, sa spunem ca au
trecut 510 ani fara tine,
Doamne, si cata nevoie am
avea de tine, caci nu multi au
fost aceia care au stiut sa
apere pamantul sfant al tarii ca
Maria-Ta. Tocmai acuma, iata, ne lipseste in frunte un
bun gospodar si diplomat ca Domnia Ta, un om care sa
acorde tot atata atentie ca tine, marite, punctelor de
aparare ale tarii. Intre noi fie vorba, probabil ca
dregatorii de azi nici nu stiu care sunt acelea.
Stefan cel Mare a fost cel mai bun general de limba
latina din Evul Mediu romanesc. A invins regi de teapa
lui Matei Corvin al Ungariei si Ioan Albert al Poloniei,
a invins sultani, cuceritori ai Bizantului, daca e sa-l
punem la socoteala pe Mehmed al II-lea, a umilit
domnitori-marioneta de genul Radu cel Frumos,
Tepelus, Petru Aron sau Laiota Basarab, a jupuit
pasale si a fugarit han-tatari. Militarmente a fost
stralucit, si doar oasele albite pe miristile Moldovei
au stralucit mai tare decat geniul dovedit in lupta de
voievod. Ma gandesc la toate acestea, la mai bine de
o jumatate de mileniu dupa trecerea domnitorului la
cele sfinte, cu tristete doar, pentru ca mersul istoriei
nu are ce sa ne bucure, cel putin nu in mileniul trei. Se
puteau atatea invata din purtarea voievodului, pentru
ca el a fost o imagine clara a cum trebuie sa fie un om
care tine in mainile sale destinele unei tari. Remarcabil
comandant de osti si om politic, el a urmarit intarirea
autoritatii domnesti, s-a ingrijit de organizarea si
prosperitatea economica a tarii, sprijinind dezvoltarea
mestesugurilor, negotului si a targurilor, a intarit ostirea
si cetatile, facand din tara sa un puternic stat. Pe
plan extern, a luptat pentru apararea independentei
statului, respingand incercarile de cotropire ale
dusmanilor si deopotriva a ctitorit numeroase
asezaminte religioase.
La 2 iulie 1504, a apus un soare pentru noi, "Maria-Ta,
sa te odihnesti!�
