CONTRIBUȚII DEDENE LA MAREA UNIREA - IOAN VANCU (1891-1979)

Se știe că perioada interbelică, în special deceniul al IV-lea, a fost o etapă prosperă în istoria României, când această țară era cunoscută ca fiind “grânarul Europei”. Această situație s-a răsfrânt și asupra comunei Deda, materializată în creșterea economică și în ridicarea nivelului de trai al locuitorilor acestei așezări binecuvântate de pe Valea Mureșului. Dedenii erau agricultori vestiți în cultivarea cerealelor, dar și a creșterii animalelor, în special a bovinelor și ovinelor. Erau vestite și căutate perechile de boi crescuți în Deda și Filea, care constituiau mândria gospodarilor.

La conducerea comunei erau gospodari de frunte, edilul fiind el însuși un exemplu demn de urmat de către toți ceilalți oameni, având știința conducerii cu pricepere a treburilor gospodărești, îngrijindu-se de bunul mers al lucrurilor înspre prosperitatea vieții oamenilor. În principiu, cinci gospodari de frunte au fost cei care, alternativ, au fost primari sau notari: Vancu Ioan, Pașcan Nechita, Ceontea Ioan al lui Irimie, Gliga Ilisie și Buta Ioan.

Ioan Vancu s-a născut la data de 11 august 1891, în Deda, din părinții Ilisie și Gafina. Mama Gafina provenea dintr-o familie de preoți din Dumbrava, fiind soră cu vestitul preot Leon Popescu. A urmat cursurile școlii din Deda, în clădirea în care funcționează în momentul de față Grădinița cu Program Normal din Deda, clădire care aparținea pe vremea aceea Parohiei Ortodoxe Române din Deda, având ca învățător pe cunoscutul și apreciatul Ioan Borșianu, el însuși căsătorit în Deda cu o fată dintr-o familie bogată. Era un obicei al vremii, ca tinerii învățători și preoți să se căsătorească, acolo unde erau repartizați, cu cele mai bogate fete din sat.

În perioada 1912 - 1918 a participat la Primul Război Mondial, fiind mobilizat în armata austro-ungară ca asistent medical, cu gradul de sergent, alături de alte cadre medicale (asistenți și medici) din întregul imperiu. Având o inteligență nativă și aplecare spre comunicare, a învățat cu ușurință limbile celorlalte nații din armata imperială, astfel că la revenirea acasă se descurca bine în 7 limbi. A participat la Marea Adunare Națională de la 1 Decembrie 1918 de la Alba-Iulia, ca delegat al comunei Deda.

În perioada interbelică s-a implicat activ în cadrul vieții politice a comunei și zonei, fiind membru al Partidului Național Țărănesc, căruia i-a rămas fidel întreaga viață, având legături cu Corneliu Coposu și Octavian Goga. De asemenea, a participat activ și la viața administrativă a comunei, ocupând alternativ funcțiile de primar, notar cu atribuții de stare civilă și casier comunal, până la data de 30 august 1940, când, în urma odiosului Dictat de la Viena, o parte a Transilvaniei a trecut sub administrație maghiară, inclusiv comuna Deda. În funcțiile pe care le-a deținut, s-a implicat activ, în mod deosebit, pentru împroprietărirea comunei Deda cu o suprafață consistentă de pădure, a participat la punerea în valoare a unei importante cantități de masă lemnoasă, iar cu banii astfel obținuți s-a construit clădirea principală a actualului Liceu Tehnologic “Vasile Netea” din Deda. A făcut parte din comitetul de construcție al acestui lăcaș de cultură, ale cărui lucrări au fost finalizate în anul 1938. După al Doilea Război Mondial domnul Ioan Vancu nu a renunțat la principiile național-țărăniste, fapt care a declanșat o serie de anchete din partea puterii comuniste instalate, astfel că în perioada 1948 - 1965 era chemat de câteva ori pe săptămână la Toplița de către organele de securitate ale statului pentru verificări și intimidare.

S-a căsătorit în anul 1935 cu Lucreția Bândilă și au avut împreună 4 copii: Dorina, Norica, Gafina și Nelu, toți întemeindu-și familii frumoase și cu rostul lor. S-a stins din viață la data de 31 martie 1979. A fost un om deschis la minte, capabil și deștept, care a folosit aceste virtuți în scopul prosperării vieții locuitorilor din comună, a schimbării feței localității. Urmașii îl apreciază și îi respectă activitatea, precum și toate demersurile întreprinse în folosul comunității. A rămas în memoria oamenilor din Deda ca fiind un adevărat “OM DE SEAMĂ”. Omul sfințește locul!...

 

Lasă un comentariu