Un mare ierarh al vietii biserice
sti este sfantul mitropolit
Grigorie Dascalul. Cercetand
viata si activitatea mitropolitului
Grigorie Dascalul, constatam ca
el a adus o contributie importanta
la traducerea operelor Sfintilor
Parinti in romaneste, ca si contemporanul
sau, mitropolitul
Veniamin Costachi al Moldovei. A
purtat o grija deosebita preotimii,
scutind-o sau reducandu-i din
darile impuse de inaintasii sai in
scaun si ferind-o de multele
abuzuri ale protopopilor.
In calitatea sa de prim efor al
scolilor din Tara Romaneasca,
mitropolitul Grigorie a acordat si
acestora o atentie deosebita. Se
cunoaste o scrisoare a sa catre
episcopul Chesarie al Buzaului,
prin care cerea sa infiinteze doua
scoli romanesti, la Buzau si la
Focsani, precum si o scoala in
judetul Sacuienilor (la Bucov sau
la Urlati), urmand ca dascalii lor
sa fie platiti de Episcopie. S-a
interesat indeaproape de Scoala
de la Sfantul Sava din Bucuresti,
mai ales de pregatirea si recrutarea
cadrelor didactice (in 1824
l-a trimis pe Patrache Poenaru la
studii in Apus). Tot el a staruit ca
fiecare eparhie sa-si infiinteze
cate un Seminar teologic, cu cheltuiala
ei (legea pentru infiintarea de
Seminarii teologice cu cate patru
clase a fost votata de Adunarea
Obsteasca a tarii la 2 noiembrie 1834
si promulgata in mai 1835). Seminariile
eparhiale s-au deschis insa
numai dupa moartea mitropolitului,
in 1836 (Bucuresti, Buzau si Arges)
si 1837 (Ramnic). A cautat sa puna
randuiala in viata manastirilor
inchinate, in fruntea carora a asezat
egumeni de neam roman, inlaturand,
astfel, numeroasele abuzuri ale
calugarilor greci. Pentru lupta sa
neobosita in slujba Bisericii si a
poporului pe care-l pastorea, pentru
caracterul sau darz, pentru constiinta
sa cu adevarat preoteasca, mitropolitul
Grigorie a suferit un exil
nedrept de patru ani si jumatate �
asa cum suferise, de altfel, si
Veniamin Costachi, in imprejurari
asemanatoare �, atunci cand tarile
noastre au fost ocupate de trupele
tariste. Prin colaborarea lui Grigorie
Dascalul cu Veniamin Costachi si
cu calugarii de la Neamt, s-au
intarit si mai mult legaturile dintre
munteni si moldoveni, contribuind
si ei la pregatirea marelui act al
Unirii din 1859.
Mitropolitul Grigorie Dascalul s-a
implicat pe deplin si pe taram social.
A purtat o grija deosebita
preotilor si familiilor lor. Astfel, a
desfiintat obiceiul de a da preotilor
Sfantul Mir pe bani. A intervenit la
autoritatea de stat ca vaduvele de
preoti si diaconi, precum si �copiii
sarmani de preoti� sa fie scutiti de
dari. Milosteniile pe care le acorda
vaduvelor, orfanilor si saracilor erau
cunoscute tuturor. Pentru ca protopopii
faceau numeroase abuzuri cu
prilejul strangerii darilor, mitropolitul
l-a informat pe domn, cerand sa se
puna randuiala, stabilind taxele pe
care urmau sa le incaseze acestia
la sfintirile de biserici, la judecatile
facute inaintea lor, la cercetarea
bisericilor, precum si in legatura cu
asa-numita �dare a bastonului�, pe
care o dadea protopopului fiecare
preot si diacon. Se intelege ca toate
aceste taxe erau mult reduse fata
de trecut. In acelasi timp, mitropolitul
a desfiintat anumite dari: darea
pentru adeverinta de hirotonire si de
duhovnicie, aceasta fiind un obicei
vatamator de suflet si neprimit
Bisericii, precum si �darea carjei�,
pe care o platea fiecare preot si
diacon din Tara Romaneasca la
inscaunarea unui nou mitropolit, ea
fiind venitul sau personal. In ianuarie
1902, a aparut Legea pentru infiintarea
Casei Bisericii, propusa de
ministrul Cultelor de atunci, Spiru
Haret. Acest nou asezamant (care
functiona pe langa Ministerul Cultelor
si Instructiunii, ca si �Casa
Scoalelor�) avea urmatoarele atributii:
sa controleze administrarea
averilor bisericilor, manastirilor si
asezamintelor bisericesti; sa administreze
toate fondurile destinate
prin legi sau puse la dispozitie din
bugetul statului pentru intretinerea
cultelor; sa asigure pastrarea bisericilor
si manastirilor, precum si a
averilor bisericesti; sa se ingrijeasca
de toate problemele biserice
sti si religioase privitoare la
numirea personalului si la infiintarea
de biserici apartinand oricarui
cult (erau exceptate cateva
asezaminte bisericesti, care se
conduceau singure: Eforia Spitalelor
Civile, Epitropia "Sfantul
Spiridon� din Iasi, Asezamintele
Brancovenesti din Bucuresti si
Epitropia Bisericii "Madona Dudu�
din Craiova). Prin art. 8 din aceasta
lege se prevedea ca �fondurile
care vor ramane la libera dispozitie
a Casei Bisericii se vor intrebuinta
si pentru ajutorarea preotilor atinsi
de infirmitati incurabile, a preoteselor
vaduve si a orfanilor preotilor
lipsiti de orice alt mijloc de trai�.
Casa Bisericii a dainuit pana in
1921, fara sa fi fost de vreun folos
real Bisericii si Statului.
Prin toate faptele sale, mitropolitul
Grigorie ramane una din
figurile cele mai reprezentative ale
ierarhiei bisericesti din Tara Romaneasca
in tot trecutul acesteia. El
isi merita pe deplin numele de
�Dascalul� pe care i l-au dat
contemporanii si urmasii, si mai
ales, trecerea sa in randul sfintilor,
fiind praznuit, in fiecare an, la data
de 22 iunie.
