ADIO, LUCIAN BOIA! (XII)
Anti-romanism, anti-nationalism,
anti-patriotism, anti-ortodoxism�
Cartile lui Boia, scrise intr-un stil inchizitorial, asemanatoare
intr-un fel dojenelor pe care profesorii le
adreseaza unor elevi care inteleg tocmai "pe dos� Istoria
tarii lor, m-au dezamagit profund atat prin tendentiozitatea
interpretarii evenimentelor istorice abordate, cat si prin
terfelirea cu buna stiinta a demnitatii noastre nationale in
raport cu alte state (sau comunitati etnice) si prin
batjocorirea muncii de cercetare a unor prestigiosi
specialisti in domeniul istoriei. Nu am asadar nici o rezerva
in a-l suspecta deci pe Boia de rea-intentie, de tradare a
rigorii stiintifice in favoarea unor analize superficiale,
dezgolite total de simtul decentei, obiectivitatii si
impartialitatii. Incerc totusi sa imi reprim uriasul sentiment
de indignare care ma cuprinde, pentru a nu destabiliza cumva
echilibrul acestui epilog trist si alarmant, in fata grosolaniei
de neinchipuit cu care autorul intelege sa ii desconsidere
chiar si pe colegii lui universitari: "Mai in gluma mai in serios,
se poate spune ca in Romania nu ajunge un profesor
universitar doar cine in ruptul capului nu vrea sa ajunga�
(III, pg.92)! Satul de Romania, tara in care inca mananca o
paine, poate dospita de mainile tremurande ale unor
nevoiasi care nu au cu ce sa isi hraneasca familia, "istoricul�
Boia a epuizat totul in materie de dispret explicit fata de
romani si de Romania. Ceea ce ma ingrijoreaza insa, dincolo
de bucuria ca doi romani de frunte au luat atitudine publica
fata de monstruozitatea scrierilor lui Boia (este vorba de
istoricul G.D. Iscru si de criticul literar Alex. Stefanescu),
este faptul ca acest personaj cu gandire perfida si antiroman
convins este atat de mediatizat de edituri si de presa
audio-vizuala, platite din banii publici. Nu stiu la cati studenti
de-ai sai a reusit sa le suceasca mintile cu felul lui unic de
a intelege Istoria romanilor, nici pe cati profesori o fi reusit
sa ii induca in eroare, DAR:
Pentru substituirea demersului stiintific de catre
speculatia insinuanta, specifica hotilor spirituali, prin care
se violeaza constiintele lasandu-se impresia ca nu ar fi
vorba chiar de asa ceva;
Pentru orgoliul sau (inuman) de a-i trata pe romani ca pe o
turma de dobitoace;
Pentru luarea in deradere a tot ceea ce a realizat mai frumos
si mai sfant poporul roman de-a lungul istoriei;
Pentru aprecierile deformate exprimate asupra Istoriei
romanilor, a Bisericii Ortodoxe si a credinciosilor ei;
Si pentru inca alte aberatii, scrise in carti pe care nu doresc
sa i le mai citesc, m-am decis sa spun:
Adio, Lucian Boia (desavarsirea dreptatii se va definitiva
la Judecata lui Hristos, iar din partea mea� mila)!
"Raspunsul� lui Eminescu
la detractorii de ieri si de azi
Cu inegalabilul sau talent vizionar, intr-o deplina sfidare a
unei epoci din ce in ce mai decadente, Eminescu a intuit
perfect inversunarea furibunda cu care, fara nici o rusine,
detractori de teapa lui Boia, de ieri si de azi, s-au unit intr-un
cuget demn de genunchiul broastei sa ii terfeleasca numele,
opera si dragostea lui netarmurita fata de gloria istorica a
neamului nostru. Intelegandu-le potrivnicilor micimea de
caracter, in incercarea lor diabolica de a fauri o societate
axata pe un tip de gandire antiromanesc, ca si cum ar fi un
lucru normal sa ne dezicem de noi insine, poetul nostru
national a gasit de cuviinta sa lamureasca definitiv angoasele
lor de veleitari irecuperabili: "Poti zidi o lume-ntreaga, poti
s-o sfarami� orice-ai spune, / Peste toate o lopata de tarana
se depune./ Mana care-au dorit sceptrul universului si ganduri/
Ce-au cuprins tot universul, incap bine-n patru scanduri�/ Or
sa vie pe-a ta urma in convoi de-nmormantare, / Splendid ca o
ironie cu priviri nepasatoare(�)/ Ba sa vezi� posteritatea
este inca si mai dreapta. / Neputand sa te ajunga, crezi c-or
vrea sa te admire?/ Ei vor aplauda desigur biografia subtire/
Care s-o-ncerca s-arate ca n-ai fost vreun lucru mare, / C-ai
fost om cum sunt si dansii� Magulit e fiecare/ Ca n-ai fost
mai mult ca dansul. Si prostatecele nari/ Si le umfla orisicine
in savante adunari/ Cand de tine se vorbeste. S-a-nteles de
mai nainte/ C-o ironica grimasa sa te laude-n cuvinte./ Astfel
incaput pe mana oricarui, te va drege, / Rele-or zice ca sunt
toate cate nu vor intelege�/ Dar afara de acestea, vor cata
vietii tale/ Sa-i gaseasca pete multe, rautati si mici scandale - /
Astea toate te apropie de dansii� Nu lumina/ Ce in lume-ai
revarsat-o, ci pacatele si vina, /Oboseala, slabiciunea, toate
relele ce sunt/ Intr-un mod fatal legate de o mana de pamant; /
Toate micile mizerii unui suflet chinuit/ Mult mai mult ii vor
atrage decat tot ce ai gandit (�) / De ce nu voi pentru
nume, pentru glorie sa scriu? Pare glorie sa fie a vorbi
intr-un pustiu? / Azi, cand patimilor, proprii muritorii toti sunt
robi, / Gloria-i inchipuirea ce o mie de neghiobi/ Idolului lor
inchina, numind mare pe-un pitic/ Ce-o besica e de spuma
intr-un secol de nimic./ (�) De-oi urma sa scriu in versuri,
teama mi-e ca nu cumva/ Oamenii din ziua de-astazi sa manceapa lauda/ Daca port cu usurinta si cu zambet a lor ura/
Laudele lor desigur m-ar mahni peste masura. (�) O, eroi!
care-n trecutul de mariri va adumbriseti/ Ati ajuns acum de
moda de va scot din letopiset, / Si cu voi drapandu-si nula,
va citeaza toti nerozii, /Mestecand veacul de aur in noroiul
greu al prozii./ Ramaneti in umbra sfanta, Basarabi si voi
Musatini, / Descalecatori de tara, datatori de legi si datini, /
Ce cu plugul si cu spada ati intins mosia voastra/ De la
munte pan� la mare si la Dunarea albastra (�) / Panglicari in
ale tarii, care joaca ca pe funii,/ Masti cu toate de renume
din comedia minciunii?/ Au de patrie, virtute, nu vorbeste
liberalul/ De ai crede ca viata-i curata ca cristalul?/ Nici
visezi ca inainte-ti sta un stalp de cafenele/ Ce isi rade deaste
vorbe inganandu-le pe ele / Dintr-acestia tara noastra
isi alege astazi solii!/ (�) Voi sunteti urmasii Romei?/ Niste
rai si niste fameni! I-e rusine omenirii sa va zica voua
oameni!/ Si aceasta ciuma-n lume si aceste creaturi/ Nici
rusine n-au sa iese in smintitele lor guri/ Gloria neamului
nostru spre-a o face de ocara, / Indraznesc ca sa rosteasca
pan� si numele tau� tara!/ (�) Prea v-ati aratat arama
sfasiind aceasta tara/ Prea facurati neamul nostru de rusine
si ocara,/ Prea v-ati batut joc de limba, de strabuni si obicei,
/ Ca sa nu s-arate-odata ce sunteti � niste misei! Da, castigul
fara munca, iata singura pornire;/ Virtutea? e-o nerozie;
Geniul? � o nefericire./ Dar lasati macar stramosii ca sa
doarma-n colb de cronici;/ Din trecutul de marire v-ar privi
cel mult ironici./ Cum nu vii tu, Tepes Doamne, ca punand
mana pe ei, / Sa-i imparti in doua cete: in smintiti si in misei,/
Si in doua temniti large cu de-a sila sa-i aduni, / Sa dai foc la
puscarie si la casa de nebuni!�.
COSTEL NEACSU, consilier parlamentar
