Aniversarea a 190 de ani de la nasterea lui

AVRAM IANCU

Avram Iancu s-a nascut in vara
anului 1824, la vremea cireselor,
in Vidra de Sus din Muntii Apuseni.
Era copilul unor tarani de pe
domeniul fiscului Campeni. Tatal
sau, padurar, ajunsese jude (primar)
in comuna. Scoala primara a
facut-o la Vidra si Campeni, gimnaziul
la Zlatna. A urmat, din 1841,
cursurile de filosofie si drept ale
Liceului piarist din Cluj si Facultatea
de Drept din acelasi oras.
S-a inscris apoi la Tabla regeasca
din Targu-Mures, ca practicant
(cancelist). La izbucnirea revolutiei,
Avram Iancu, aflat la TarguMures, a luat parte la manifestatiile
politice ale tineretului
din localitate. In locuinta sa au
avut loc consfatuiri ale canceli
stilor romani, printre care si
cea de la 26 martie/7 aprilie 1848,
in cadrul careia tinerii revolutionari
au hotarat sa actioneze
pentru convocarea unei adunari
nationale. In urma unei alte
consfatuiri, s-a initiat redactarea
manifestelor mobilizatoare pentru
proiectata adunare nationala.
Avram Iancu a fost unul din initiatorii
si organizatorii Adunarii
pregatitoare de la Blaj, din aprilie
1848. El a fost prezent la Blaj in 18/
30 aprilie 1848 impreuna cu 2000
de tarani, pe care-i adunase din
munti impreuna cu Ioan Buteanu.
Alaturi de acesta si de Alexandru
Papiu Ilarian s-a impus in adunare
ca unul dintre conducatorii revolutiei
din Tara Romaneasca intracarpatica.

De aici inainte, poporul
l-a urmat neabatut in lupta pentru
libertate nationala si sociala. La
marea Adunare Nationala din 3/
15 - 5/17 mai 1848 de la Blaj, Avram
Iancu a venit in fruntea a 100.000
moti organizati ostaseste. Respectiva
adunare l-a ales pe
Avram Iancu in Comitetul permanent
national roman de la Sibiu,
organul de conducere al revolutiei.
Anexarea fortata a Transilvaniei la
Ungaria si neluarea in considerare
a programului revolutionar roman
adoptat la Blaj, in mai, inabusirea in
sange a miscarilor taranesti (Coslar,
Luna, Mihalt s.a.), dizolvarea Comitetului
National roman prin ordin al
guvernului, in august 1848, au intarit
convingerea lui Avram Iancu ca
numai prin lupta armata se va putea
impune stapanirii satisfacerea
revendicarilor firesti ale romanilor
transilvaneni, majoritari dintotdeauna
in Transilvania. In consecinta,
a condus, la cea de-a treia
Adunare Nationala de la Blaj, din
septembie 1848, un detasament
puternic, care numara 6.000 de moti.

Respingand anexarea Transilvaniei
la Ungaria, participantii la adunare
au chemat poporul la arme, hotaranduse constituirea a 15 legiuni,
formatiuni revolutionare de lupta
inarmate. Avram Iancu a fost
desemnat Prefectul Legiunii I
Auraria Gemina, iar dupa 11/23
octombrie a preluat si conducerea
Legiunii si Prefecturii din Zlatna,
dovedind calitati de organizator si
conducator militar. Impreuna cu
Ioan Buteanu, prefectul Legiunii
Zarandului, el a reusit sa dezarmeze
garzile aflate in slujba nobilimii
feudale din perimetrul Apusenilor.
A participat, in continuare, la stabilirea
ordinii revolutionare in zonele
Aiudului si Turdei. In conditiile in
care fortele militare maghiare au
patruns in Transilvania, amenintand
direct inabusirea revolutiei, Avram
Iancu a condus apararea Muntilor
Apuseni, transformati intr-o cetate
inexpugnabila, respingand cu
deplin succes trupele nemesimii
maghiare, superioare ca numar si
ca dotare. Sub conducerea lui a
pulsat in munti o puternica viata
nationala. Rezistenta din Apuseni,
organizata de Avram Iancu, simboliza
de fapt vointa de neinfrant
a natiunii romane de a-si croi un
viitor de dreptate si libertate.

Eroica rezistenta ca si insistentele
deosebite ale lui Nicolae Balcescu
au determinat in cele din urma
conducerea Ungariei sa recunoasca,
tarziu insa, in iulie 1849,
existenta nationala a romanilor
din Transilvania. Avram Iancu a
continuat lupta si dupa dezarmarea
fortata a lancierilor din
munti, la 11/23 august 1849. In
februarie 1850 se afla la Viena,
unde o numeroasa delegatie
romaneasca straruia pentru luarea
in considerare a revendicarilor
nationale. Fortat de politie sa
paraseasca Viena, a revenit in
Apuseni pentru a apara in fata
fiscului austriac drepturile motilor
deposedati de paduri. Maltratat si
arestat de cateva ori, Avram Iancu
s-a bucurat de iubirea si pretuirea
motilor sai in mijlocul carora a trait
pana in 1872, anul mortii sale. S-a
stins din viata la numai 48 de ani
si a fost ingropat la Tebea, langa
Gorunul lui Horea. El "a fost - scria
istoricul Silviu Dragomir - reprezentantul
cel mai de seama al
revolutiei romane transilvanene si
un veritabil erou al poporului, ale
carui virtuti le-a facut sa straluceasca
peste veacuri ca o pilda
vie a urmasilor iubitori de patrie si
ca un izvor de mandrie nationala.�

Lasă un comentariu