Romania, ridica-te din genunchi!

Distribuie pe:

"Dupa convingerea mea sincera,
pentru a te putea devota intereselor
unui popor trebuie intai si
intai de toate sa ai o conceptie
crestina care te indeamna sa
sacrifici interesele tale intereselor
publice. Daca nu ai aceasta
tendinta inseamna ca egocentrismul
care te caracterizeaza nu poate fi
in profitul poporului. Acum, fac o
paranteza aici, sa stiti ca mie mi
se reproseaza printre altele ca nu
ma intereseaza banii, ca nu ma
intereseaza nicio demnitate, ca nu
vreau sa fiu nici prim-ministru, nici
presedinte, nici ministru, si de
aceea sunt foarte periculos, ca
intratabil. Nu-i adevarat. Eu militez
pentru ca Opozitia sa ajunga la
guvernare. Personal nu ma intereseaza
niciun fel de demnitate dar
consider ca atata vreme cat conducerea
poporului roman va fi
lasata pe mana unor atei, pe mana
unor oameni care nu sunt preocupati
decat de propriile lor interese,
de propriile lor venituri, care
nu promoveaza decat rechini de
industrie si nu au tragere de inima
pentru populatia care sufera, nu
pot concepe ca ar putea fi un om
de stat bun, un om care nu este
sensibil la durerile poporului, or,
poporul roman fara indoiala ca
sufera. Noi suntem acum in situatia
in care 60% din populatie
traieste sub plafonul decent al
unei vieti normale si poate ca vom
ajunge ca toata populatia sa
traiasca sub plafonul saraciei, or,
daca nu te intereseaza aceasta
elementara obligatie pe care ti-o
impune calitatea ta de om politic,
nu este suficient sa te bati pe piept
ca esti preocupat de treburile
publice. Un om politic trebuie sa
fie preocupat, in primul rand, in mod
altruist, de interesele populatiei al
carui reprezentant este. Daca
avem oameni care nu se intereseaza
de ce va face nenorocitul
ala care e salariat cu o retributie
din care nu-si poate acoperi
cosnita, pentru mine, indiferent de
genialitatea respectivului, este
sub om, si cred ca atata vreme cat
nu vom avea la guvern oameni cu
credinta in Dumnezeu si cu dragoste
pentru aproapele lor, nu vom
putea iesi din impas�. Profetia lui
Corneliu Coposu).

Lasă un comentariu