A inceput cruciada asasinilor spirituali impotriva constiintei noastre de neam si a Istoriei romanilor:

ADIO, LUCIAN BOIA! (VI)

Desconsiderarea luptelor romanilor si a eroilor nostri

Chiar daca este atat de evident
faptul istoric ca noi, romanii, in
toate epocile, am fost "impresurati
de straini� (III, pg. 36),
subjugati si batjocoriti, fiind
uneori scutul crestinesc de aparare
al Europei, "demitizantul�
Boia vrea sa ne "spulbere� si
luptele eroice pe care poporul
nostru le-a purtat de-a lungul
sangeroasei istorii bimilenare,
punand la indoiala victoriile
repurtate de domnitorii Mircea
cel Batran la Rovine si Mihai
Viteazul la Calugareni! Mai mult
decat atat, chiar, el spera sa ne
convinga cat bine ne-au facut
noua strainii si cat rau cei ce au
fost patrioti ai natiunii romane! La
urma�urmei, ni se adreseaza pe
sleau "istoricul�, nu au nici o vina
strainii ca noi, romanii, nu am fost
si nu suntem in stare sa ne ridicam
la nivelul acestor straini (Boia:
"evreii (ca si alti minoritari) se
dovedesc mai intreprinzatori si
mai eficienti decat autohtonii
(romani � n.a.) � si atunci a cui e
vina?� � III, pg.37), dar suntem
"vinovati� si pentru impotrivirea
istorica pe care neamul nostru a
manifestat-o fata de dusmanii
patriei noastre (I, pg.47)! Oare nu
ar fi fost mai bine, nu-i asa, sa ne
predam pur si simplu in fata strainilor
fara lupta si cracnire? Sigur ca asa
ar fi trebuit, dupa Boia, mai ales ca
tradarea de patrie pentru el este
ceva lipsit de importanta (I, pg.49);
ca si dorinta inaltatoare de a muri
pentru patria ta (I, pg.47); ca si
inventia decisiva a natiunii de
mobilizare generala in caz de conflict
(I, pg.47); ca si exemplul de
atitudine profund indurerata a unui
tata ajuns in pragul insuportabilitatii
de a-si vedea copilul cum isi tradeaza
Patria si, bineinteles, credinta
ortodoxa - Boia citeaza din romanul
"Taras Bulba�, de Gogol, scena in
care, intr-o inclestare nationalista,
dintre cazaci si polonezi, hatmanul
cazac isi ucide propriul fiu pentru
ca a devenit un tradator: "Fiul sau
Andrei se indragostise de o frumoasa
inamica, pentru care isi
abandonase si patrie si religie
ortodoxa� (I, pg.53). Demnitatea
noastra nationala consta tocmai in
apararea Credintei si a Patriei (ca
tot ne vorbeste Boia de "binefacerile�
strainilor, acuzandu-ne ca
n-am fi chiar asa de antiturci), cum
de altfel rezulta si din martirajul
impresionant de la Constantinopol
al domnitorului Brancoveanu si al
celor patru fii ai sai (la care s-ar
cuveni sa mediteze cand vrea sa ne
convinga ca Mihai Viteazul nu
avea constiinta nationala), in fata
reprezentantilor Occidentului atat
de idealizat de Boia, care au
preferat mai degraba sa li se taie
capetele sfinte pe butuci decat
sa fie tradatori de neam si de
Ortodoxie etc.
Nu a ramas lovit, insa, nici
Stalpul Statului National, adica
Armata tarii! Cand face referire
la aceasta, Boia oscileaza intre
agresivitate si vizionarism: ce
bine este, zice el, ca "o despartire
de ostirea de tip national este in
curs� (I, pg.48); deoarece si asa
"va veni o vreme cand se vor
numara mai atent mortii, zecile de
milioane de adolescenti trimisi sa
moara pentru patrie, si se va
judeca altfel moralitatile si atitudinile�
(I, pg.49). In traducere
libera, "timpurile� prezise de Boia
nu sunt altceva decat multpreconizata
globalizare, cand
semnificatia conceptului de
moralitate se va inversa: atunci,
patriotii din istorie vor fi perceputi
ca tradatori, iar tradatorii vor trai
cu iluzia ca sunt si ei patrioti �

(va urma)

Lasă un comentariu